Scrisori din redacție, la ceas aniversar (V)

Vizită cu… surprize

Deși lucrez doar de un an la Practic în bucătărie, fac parte din echipa redacției Practic de 11 ani și, de 14 ani, din minunata comunitate, adevărata familie Practic. Așadar, pot spune că simt cum ne cunoatem aproape „de-o viață”.

M-am simțit binecuvântată din ziua în care, cititoare fiind, am ținut pentru prima dată în mână o revistă Practic. A citi scrisorile voastre a fost mereu un privilegiu, fie că m-am aflat printre cumpărătorii revistei, fie în redacție. Le mulțumesc tuturor celor care au deschis ușa redacției, cu ocazia vizitelor la cititori. Uimitoare lecții de înțelepciune am primit de la gazde ce ne-au împărtășit experiențele lor de viață, poate unele nescrise în reportaje, pentru a nu intra prea mult în intimitate. Familii cu un singur salariu, în care creșteau cei mai demni, mai creativi și mai implicați copii, în perfectă armonie și fără să simtă bariere de ordin material; oameni care, din pasiune pentru ceea ce înfăptuiau, uitau adesea de poverile bolilor și de suferință și se dedicau semenilor; români care și-au depașit limitele de toate felurile, prin voință și perseverență; rude și prieteni care se susțineau necondiționat și fără interes, în tot ce făceau; persoane pe care credința le-a ajutat să depășească momente dureroase din existența lor. Dacă ar fi să definesc mai pe scurt oamenii Practic(i) pe care am avut privilegiul să îi cunosc, aș spune ca toți știau foarte bine să aplice îndemnul românesc „Fă Rai din ce ai!”. Le mulțumesc tuturor oamenilor frumoși pe care i-am întâlnit în vizitele prin țară. Aș putea spune că m-am clădit ca om cunoscându- vă fie personal, fie prin intermediul scrisorilor și că voi toți sunteți un tezaur de înțelepciune românească.

Am avut, însă, și experiențe ale căror amintiri mă fac acum să zâmbesc. Urma să fac mai multe vizite în aceeași zi, în același oraș. Încheiasem o vizită și am plecat către o altă cititoare. Am urcat în bloc, am sunat la ușa unui apartament și ușa… nu dădea semne să se deschidă. Când mă pregateam să telefonez cititoarei, ușa s-a deschis și a apărut părul lung, creț și zburlit al unui domn vizibil deranjat de la odihnă, care mai mult a bombănit că familia căutată nu mai locuiește acolo. Deși conversasem telefonic de mai multe ori în vederea vizitei și stabilisem detalii, nu întrebasem dacă domiciliau la adresa de la care expediaseră scrisorile. O nouă convorbire telefonică m-a repus pe drumul corect și întâlnirea a fost cât se poate de plăcută. Gazdele noastre se mutaseră de două săptamâni și fuseseră într-un adevărat vârtej pentru mutare, amenajări și pregătiri. Se adăugaseră emoțiile vizitei, poate prea multe la un loc, pentru a lăsa loc limpezimii în gândire.

Dar știți cum e: totul e bine când se termină cu bine!

Sonia Stanciu, redactor-șef

Alături de Dragoș Pătraru și de colega noastră, Andriana Pancu

Foto: Mihai Nicolae – Burda România

Abonare newsletter

Fii la curent cu noutatile PracticInBucatarie.ro!

Add Comment

+

Abonare newsletter

Fii la curent cu noutatile PracticInBucatarie.ro!