Scrisori din redacție, la ceas aniversar (I)

Povestea copertei PB 7/2016

Foto: MIhai Nicolae – Burda România

 

Eu sunt „cea mică” din redacție și am crescut cu rețetele din Practic în Bucătărie. Când aveam 10 ani, a intrat în casă primul număr al revistei. Așa că, încă de atunci, ambele bunici răsfoiau cu atenție revista și alegeau următoarea rețetă ce avea să fie încercată. Bunica din partea tatălui încerca dulciurile, iar bunica din partea mamei, felurile de mâncare. Tata avea grijă să nu rateze niciun număr, așa că venea cu câte un exemplar din fiecare. Am testat și gustat sute de rețete de-a lungul timpului, iar pe unele, familia mea le-a “adoptat” și au devenit specialitatea casei! Aceeași situație este și în ziua de azi, tot culegem felurile de mâncare perfecte pentru gustul nostru. Când eram la școala generală, nu-mi imaginam că o să ajung să fac și eu parte din familia Practic(ă). Pasiunea mea pentru scris m-a îndreptat spre Facultatea de Jurnalism. Și, din ianuarie 2015, după ce am văzut multe redacții, sunt și eu parte din echipa PB. Aici țin evidența rețetelor trimise de cititori și gătite de noi, printre multe alte atribuții pe care le am în trustul de presă. Cum cunoșteam revista foarte bine, mi-a fost atât de simplu să mă integrez și să învăț ce am de făcut. E o onoare să fiu astăzi aici și fac o urare sinceră revistei dragi: La mulți ani PB, să ne trăiești și să ne dai inspirație!

Coperta practic în bucătărie nr. 7/2016 a fost cea mai mare surpriză pentru bunicii mei. Așa cum v-am povestit anul trecut, în Practic în bucătărie nr. 7/2016, bunicii mei au doi copii: pe tata și pe mătușa. Ia bunicului e la tata, iar cea a bunicii la mătușa mea. Cum mica petrecere aniversară a revistei se desfășura în preajma Zilei Universale a Iei, am sunat-o pe mătușa să-mi împrumute și mie bluza ei, ca să mă asortez cu tata la eveniment. Cum se vedea că iile sunt vechi și lucrate manual după o tehnică destul de complicată, toată lumea ni le-a admirat. Am făcut o mulțime de poze. La câteva zile după eveniment, redactorul-șef de la Practic în Bucătărie, a venit cu o propunere de nerefuzat: vreți să facem coperta? Bineînțeles, cum să nu le facem bunicilor o surpriză?

Foto: Arhiva personală Corina Matei

Foto: Arhiva personală Corina Matei

Când am dus ia înapoi, am trecut pe la bunica și am început să o întreb mai multe despre istoria ei. Să o descos, mai bine zis, ca să vă pot prezenta povestea originală. În acest timp, tatălui meu i-a revenit sarcina să caute o poză cu bunicii îmbrăcați tradițional, să o scaneze și să o editeze astfel încât să vedeți și să vă aduceți aminte cum era în acele vremuri. Pentru ca surpriza să fie completă, acasă n-am povestit nimic. În ziua în care a apărut ediția cu noi pe copertă, i-am dus bunicii un teanc de reviste. Mare a fost mândria bunicilor și îndată bunica a pus colet spre Urisiu, să vadă și rudele de acolo unde-au ajuns iile lor!

Foto: Arhiva personală Corina Matei

 

Foto: arhiva personală Corina Matei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și, cum eu nu aveam nicio ie de la bunica, s-a gândit că mi-ar trebui și mie, că prea îmi plac! Așa că a scotocit bine prin lada cu minuni din pod de acasă, apoi i-au trimis și rudele de la Urisiu câteva și m-a chemat să-mi aleg. Dar nu mi le-a dat imediat, că îmi erau mari, și erau tăiate jos – se purtau cu fustă și catrință pe deasupra. Așa că bunica a lucrat cu grijă ore în șir, să mi le modifice, să-mi vină bine și să le facă terminația de jos. Așa m-am ales și cu-n ilic, tot vechi, cusut manual, și perfect pentru mine – cum sunt foarte slabă, puține lucruri îmi vin bine fără să fie modificate. Acum, aștept fiecare ocazie în care să-mi pot purta iile de la bunica cu multă mândrie!

Corina Matei, redactor Practic în bucătărie

Add Comment