Nicoleta Săndulache, cititoarea noastră care mută munții pentru pasiunea ei

Dragă Nico,

Ne cunoaștem de câțiva ani, te-am vizitat împreună cu echipa Practic(ă) chiar și acasă (pe vremea când erai în țară) și mă uimești de fiecare dată cu ambiția ta, cu puterea cu care ți-ai dus de fiecare dată un vis la îndeplinire.

1. Mai întâi, pentru cititorii care te cunosc mai puțin sau deloc, te rog să te prezinți!

Nico: Numele meu este Nicoleta Mariana Sandulache, am 52 de ani. Originară sunt din București, dar sunt o împletire a unui moldovean cu o ialomițeancă. Mama era din orașul Slobozia (Ialomița), iar tatăl meu era originar din Iași. Întotdeauna mi-au plăcut: istoria, geografía, sportul (am practicat atletism și am fost o speranță olímpică). De mică am fost atrasă de călatorii, turism și gastronomie.

2. De când te știu, pasiunea pentru gătit nu a încetat niciodată. De unde și de când vine dragostea asta mare pentru bucătărie? Erai pasionată de mică, a apărut mai târziu în viața ta sau se leagă de vreo poveste anume, specială?

Nico: Această pasiune cred că a fost dintotdeauna, dar locuind cu mama (Mariana Sandulache, toată viața dânsa a gătit ocrotindu-și puiul. Totuși, o ajutam la pregătit și o întrebam de fiecare dată despre ingrediente și multe povestiri, despre mâncărurile pe care le prepara. Când mama a decedat, evident că mi-am canalizat toată energía în domeniul gastronomic, a fost un fel al meu de a-i aduce tribut pentru tot ce m-a învățat și să o fac mândră de mine. Am simțit întotdeauna că am o moștenire în acest domeniu, ceva ce trebuia să urmez și într-un târziu am aflat ce era, era mai mult decât un hobby, era un vis care trebuia realizat cu multă muncă și dăruire.

3. Știu că ai urmat multe cursuri culinare. Ai tot felul de diplome care să ateste experiența ta, dobândită în urma cursurilor/școlilor urmate, cu maeștri bucătari foarte apreciați la noi în țară. Care era scopul urmării acestor cursuri? Pasiune?… sau ulterior aveai să aplici informațiile dobândite într-un proiect personal?

Nico: Într-adevăr, așa este! Am urmat numeroase cursuri de bucătar, cofetar-patiser, cursuri unde înveți lucruri interesante și foarte prețioase pentru viitoarea ta activitate și pentru proiectul pe care deja îl aveam în plan de derulare, împreună cu partenera mea de afaceri din Costa Rica, Siang Prat Gomez, de a deschide un hostel medieval, un mic restaurant medieval și o firmă de catering, în care să promovez România și Transilvania, în zona Americii Centrale. Sunt un mic ambasador al țării mele pe aceste meleaguri, iar dacă ar fi mai mulți ca mine, România ar fi mult mai cunoscută și vizitată.

4. Ai și un blog personal de câțiva ani, unde fanii tăi pot găsi rețete interesante. Reușești să te ocupi de el?

Nico: Da, așa este, am un blog personal și in limita timpului disponibil mă ocup de el. Din păcate, nu pot aloca foarte mult timp, deoarece afacerea îmi ocupă majoritatea timpului. Știu că există alte bloguri culinare cu audiență mai mare pe piața bloggosferei din România, dar cu mândrie pot să spun că, în urma unui clasament organizat cu ceva timp în urmă, eram în top 50, ceea ce mă bucură enorm și doresc tuturor bloggerilor succes și baftă multă, există loc sub soare pentru fiecare.
Blogul meu se numește: www.reteteleluisupernico.blospot.com, iar mai nou avem un alt blog al hostelului și acesta se numeste www.transilvaniahostel.blogspot.com., unde oricine poate vedea structura hostelului, facilitățile, orar, prețuri, obiective turistice și meniuri.

5. De ceva timp te-ai mutat în Costa Rica. De ce tocmai acolo?

Nico: Cu aproximativ 10 ani în urmă, datorită serviciului (am lucrat în bancă peste 21 de ani), în fiecare zi vorbeam la telefon în străinătate, pentru rezolvarea problemelor urgente apărute și pentru soluționarea acestora, iar această locație își avea sediul tocmai în Costa Rica. Așa am început să cunosc oameni noi și mi-am făcut prieteni în această țară. Evident, am observat că o anumită persoană era mai pregătită, mai capabilă și mai rapidă decât altele și o căutam special, pentru a mă ajuta cu aceste probleme urgente. Așa am întâlnit-o pe prietena mea din San Jose, Costa Rica, Siang Prat Gomez. Ospitalitatea noastră românească este bine recunoscută în întreaga lumea și, evident, Mitul lui Dracula, drept pentru care am invitat-o pe Siang să ne viziteze frumoasa țară. Siang a fost așa de încântată de România și a mai revenit de încă trei ori, vizitând aproape toată România și, astfel, cunoscând multe lucruri interesante despre țara noastră, putând fi chiar ambasador al României în Costa Rica. În 2010, am vizitat și eu Costa Rica și atunci am pus la calea afacerea noastră, după ce am văzut minunate pensiuni turistice în România, castele și restaurante, ne-am gândit de ce nu am face și noi așa ceva în Costa Rica și, de asemenea, să profităm și de minunata natură a acestei țări, împletind istoria, geografía și natura. Am să enumăr doar câteva din minunatele puncte turistice care nu merită să le rataț,i dacă vizitați Costa Rica: Vulcanul Arenal, Vulcanul Irazu, Vulcanu Poas, Parcul Național Manuel Antonio, Parcul Național Corcovado, rezervația Monte verde, Plaja Tamarindo, Plaja Montezuma, cascada La Paz, Parcul Național Tortuguero, Parcul Național Insula Cocos. Au peste 112 parcuri nationale. Mai mult de 25% din suprafața Costa Ricăi este formată din păduri protejate și rezervații. Dacă vă gândiți să vizitați această țară, trebuie să știți că nu este deloc ieftină, deci trebuie să alocați o sumă considerabilă pentru vacanța dumneavoastră.

6. Ce poți să îmi spui despre hostelul vostru?

Nico: Ideea nostră era să deschidem o pensiune turístică, dar ne-am reorientat pe spațiul pe care îl aveam și am deschis un hostel, fiecare dintre noi având o moștenire în acest domeniu. Una dintre bunicile lui Siang a avut unul din cele mai renumite hoteluri în perioada 1930-1950, în zona portului Puntarenas. Hotelul se numea Los Banos și era vizitat de elita din acea vreme (inclusiv viitorul președinte al republicii Costa Rica Rodrigo Carazo a locuit acolo). Iar cealaltă bunică a avut o pensiune turístică, iar mai recent a avut una din cele mai cunoscute patiserii din San Jose, patiseria Le Petit. Deci, fiecare am venit cu moștenirea noastră în acest proiect și încercăm din răsputeri să fim la înălțimea predecesorilor noștri. Hostelul l-am deschis într-o vilă cu șapte camere, proprietatea lui Siang. Așa că am avut de remodelat casa și să o facem cât mai atractivă și primitoare. A urmat redecorarea camerelor în stil medieval cu: candelabre, armuri medievale, săbii, scuturi, coifuri, steaguri, buzdugane, stilete. Panoplii mai mari sau mai mici, portrete ale domnitorilor Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș. De asemenea, avem o grădină care este decorată în stil sportiv, unde clienții sunt înconjurați de vedetele sportului românesc, putând să joace: biliard, futbolín, darts, table, remmy, cărți. Totodată, în interiorul hostelului avem și un mic muzeu etnografic, în care clienții noștri pot descoperi minunatele costume populare din diferite zone ale României, evident diferite obiecte din gospodăriile tradiționale, icoane, măști, ștergare. ulcioare și farfurii de ceramică. În living punctul central este marea armură medievală. În restaurant avem o altă armură medievală mai mică. Bucătăria este perfect utilată, având atât aragaz electric, cât și pe gaz, existând un grill și o plită pe gaz, separate de aragazuri. Hostelul medieval are în compunere: 11 locuri de cazare ( 3 camere), fiecare cu baie proprie. În prima cameră sunt dispuse 3 paturi etajate, pentru sase persoane, a doua cameră este cu 2 paturi etajate, deci patru persoane, iar ultima este o cameră single cu toate dotările (duș, baie, separate de ceilalți) plus tv și intrare separată, aceasta fiind la un preț superior.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7. Ce îți place la bucătăria din Costa Rica? Există diferențe/similitudini? Mănânci ca acolo sau ca la noi?

Nico: Îmi place foarte mult Ceviche. Gastronomia este influențată de celelalte țări din zonă, bazată pe orez și fasole. „Gallo Pinto” – care se manâncă dimineața – un mic dejun format din orez și fasole neagră. „Gallo pinto” este un amestec de orez cu fasole și puțin coriandru sau ceapă. „Casado” (căsătorit – n.r.) este un prânz tipic în Costa Rica, ce conține orez și fasole, cu carne sau pește, servit întotdeauna cu salată și banane plantain. „Olla de carne”, o supă preparată din legume: yuca, cartof dulce (camote), porumb, chayote, cartofi și carne de vită. Dieta este formată din orez, fasole, carne, un tip de banană, dar este mai mare, numită platano și aceasta trebuie prăjită sau friptă. Se servește ca o garnitură și se mănâncă aproape în meniul zilei. Combinații de legume cu carne.

Fiind o țară tropicală, există diferite fructe de care nici măcar nu auzisem sau văzusem: Pittaya (Dragon fruit), Guava, Mamon Chino, Granadia, Jocote, Guaba, Nance, Pitanga, Trestia de zahăr. Din trestie de zahăr se fabrică băutura națională, numită Guaro. De asemenea, Costa Rica exportă numeroase fructe și flori în străinătate ca: ananas, banane, papaya, lămâi, lime și nu în ultimul rând, cafea, Costa Roca ocupând locul lII în producția mondială. Iar flori: Strelitzia (Ave del parayso), Orhidee, Bromelia, Proteea, Croton, Yuca, Tulipan.

 

 

 

 

 

 

8. Ai o poveste legată de bunicul tău, care pe vremuri a avut un restaurant. 

Nico: Mă întorc la ce am spus la întrebarea nr.2: Am simtit întotdeauna că am o moștenire în acest domeniu, ceva ce trebuia să urmez și, într-un târziu am aflat ce era, era mai mult decât un hobby, era un vis care trebuia realizat cu multă muncă, perseverență și dăruire. Mătușa mea, Victoria Solomon, cu mult timp în urmă, mi-a povestit despre tatăl ei, bunicul meu Tudorica Decu, primar în perioada interbelică, originar din Urziceni, el era patronul restaurantului Butoiu Roșu. Aici găsiți mai pe larg povestirea și demonstrația live a rețetei Tochitura lu tanti Florica, la Bucharest Food Festival: http://reteteleluisupernico.blogspot.com/2010/08/tochitura-mancaruri-traditionale.html (prezenatrea video a evenimentului) http://www.antena.ro/articole/secretele-tochiturii-care-a-facut-ocolul-lumii-reteta-lu-tanti-florica-din-baraganul-interbelic-gatita-in-costa-rica_17n4
http://reteteleluisupernico.blogspot.ro/2010/08/radu-anton-roman-volum-vi-retete.html

9. Jobul tău din România nu avea nicio legătură cu pasiunea ta și totuși, reușeai să le faci față amândurora cu brio. Ba chiar îți răsfățai colegele cu tot felul de preparate. 

Nico: Îmi aduc aminte cum, totul a început în 2007, pe data de 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, când m-am pregătit pentru ziua mea, cu foarte multe preparate, pentru a-mi delecta colegii. Și acum îmi amintesc cuvintele unei colege, sau mai bine zis mai mult decât o colegă, era chiar șefa mea, care mi-a spus: „Continuă, ai talent! Nu renunța!” (Georgeta S.). Ea a fost persoana care m-a împins de la spate să trimit foto și articolul la revista Practic în Bucătărie și așa a început călătoria mea în minunata lume a gastronomiei. Evident, am perseverat și am căutat să fiu „the best” și mi-am delectat pe mai departe colegii cu preparatele mele.

10. Ce preferi să gătești cel mai mult? Care e punctul tău forte?

Nico: Mâncare tradițională românească, care este cea mai bună și cea mai gustoasă. Începând cu tochitură, ardei umpluți, ciulama, ciorbă, piftie, diferite terine, mici și evident, papanași. Asta nu înseamnă că nu pregătesc creveți în diferite feluri, sau terine, galantine și rulade.

11. Ce te insipră? Locuri, oameni, personaje, ingrediente?

Nico: Ingredientul principal este „smoked paprika”, fantastic, gust și o aromă deosebită. Oamenii sunt diferiți datorită culturii și nu în ultimul rând, țării de origine, așa că trebuie să gasești un numitor comun, să îi inciți și să îi faci să își dorească să guste mâncarea preparată de tine, nu contează că ești în Africa, America Centrață sau Europa, clientul va pleca cu amintirea și gustul minunatului tău preparat. Și se va întoarce cu acea amintire.

12. Pentru pasiunea ta, care este de fapt mai mult decât pasiune, ai lăsat România și te-ai mutat în Costa Rica. Ți-a fost greu să iei această decizie? Te-ai acomodat ușor?

Nico: Ai dreptate, este mai mut decât o pasiune, este un vis care sper să devină realitate mai devreme sau mai târziu. Am lăsat toată viața mea în România, plus 31 de ani de serviciu, am lăsat o parte din viața mea, familia și prietenii și mi-am urmat visul și pasiunea. Niciodată nu este prea târziu să reușești, dacă ai voință și, evident, putință. Mi-a fost foarte greu și încă îmi este greu. Altă cultură, alte obiceiuri, altă gastronomie și diferite tipuri de oameni. Încă nu vorbesc bine limba spaniolă și asta este una din probleme. Nu este o limbă ușoară, dacă nu ai vizionat sute de telenovele, ceea ce eu nu am făcut în România. Oamenii în Europa se mișcă mult mai repede, aici este un alt ritm, iar eu nu sunt obișnuită. Totul este mâine, nimic nu se rezolvă astăzi, iar acest „Mâine” poate dura și două luni. Încerc din greu și sper să reușesc aici sau oriunde în această lume, unde pasiunea comună este gastronomía. Dacă îi spui unui european că a trecut un an și nu ai deschis hostelul, dar ai avut activități la restaurant și catering, te va întreba de ce te miști așa de greu? Dacă îi vei spune unui costarican că ai reușit să ai toate aprobările, că ai făcut activități de catering și restaurant, că ai mobilat și utilat hostelul în acest timp, te va întreba cum de ai făcut toate astea așa de repede. Deci, este vorba de percepția timpului și de cultură.

13. Ai câștigat ceva experiență de când ai pornit această afacere personală. Care sunt clienții fideli?

Nico: Da, cred că am învățat să nu cred în oameni, să îmi fac propriul plan și să atac, aici nu te poți baza pe oameni, sunt greu de citit. Deci, crede tu în tine și în puterea ta! Experiență, da, am câștigat, am făcut până acum 9-10 evenimente de catering. Am o bună prietenă, Corina, care a crezut în noi și cu care am plecat pe acest drum. Ea a fost prima mea clientă și, ulterior a devenit mai mult decât o prietenă. Am făcut pentru ea numeroase evenimente, iar ea și-a delectat colegii cu aceste preparate, de care s-a vorbit săptămâni în șir.

14. În ce constă un meniu sau specialitatea casei?

Nico: Cum am spus: Platouri medievale pentru 1, 2, 4, 8 persoane, Tochitură cu mămăliguță, Salată de vinete, Mici, Ciorbă de văcuță, Platou cu cârnăciori, Salată de ardei copți și, nu în ultimul rând, o Vișinată, dar aici neavând vișine este Murata, o combinație între mure și zmeură.

15. Cum arăta o zi din viața ta în România și cum arată acum în Costa Rica?

Nico: În Romania ritmul era foarte trepidant, dimineața, la ora 8:00 începeam serviciul în cadrul băncii și terminam în jurul orei 17:00, după care fugeam la restaurant, să fac practică până în jur de ora 22:00. Ajungeam acasă la ora 23:00 și asta era totul, iar a doua zi programul se repeta. Numai cu sacrificii poți învăța și împlini visul Acum, în Costa Rica, a-i crede că ritmul este puțin mai lent, dar nu a fost nici pe departe ușor.
Deci, o zi ar începe cam așa: servirea micului dejun pentru clienți, începerea curățeniei, cazarea noilor clienți, dacă există cerințe pentru prânz sau cină, acestea se aduc la recepție de dimineața, pentru a se putea prepara în timp útil. Suntem la dispoziția clienților noștri, 24 din 24 de ore. Deci, cam așa ar fi o zi de lucru, la fel de trepidant ca în România.

16. Regreți vreo clipă că ai plecat, că ai deschis restaurantul acolo și nu aici?

Nico: Este greu să obișnuiești alți oameni, care deja au gusturile întipărite și obiceiuri împământenite, chiar dacă prepáratele tale sunt senzaționale, va trece timp până să te cunoască clienții și să te impui pe piață. Deci, va dura ceva timp. Din păcate, birocrația în România îți taie aripile și avântul. Iar pentru o afacerea pe cont propriu îți trebuie numeroase aprobari, acte, ștampile și timp pierdut. Este păcat, deoarece mulți ar vrea să facă ceva frumos și uti, dar sunt blocați în această hârțogărie inutilă, poate autoritățile în domeniu vor înțelege până nu este prea târziu.

17. Ești o fire deschisă, veselă, cu siguranță comunici foarte bine și acolo și îți faci mereu prieteni noi. Mă gândesc că e mai ușor să-ți faci și clienți noi.

Nico: Da, încerc pe cât posibil să relaționez cu oamenii din jurul meu și am prieteni. Aici suntem vreo 15-20 de români, care ne înțelegem și ne respectăm, suntem ca o mare familie. Evident, Siang și-a adus aportul și avem foarte mulți prieteni costaricani, cu care caut să relaționez cât se poate de bine.

18. Te rog, să le oferi cititorilor noștri câteva sfaturi culinare sau o rețetă!

Nico: Da, am preparat câteva rețete și atașez linkul unde puteți găsi aceste rețete:
http://reteteleluisupernico.blogspot.ro/2010/08/black-soup.html
http://reteteleluisupernico.blogspot.ro/2010/09/prajitura-din-yuca.html
http://reteteleluisupernico.blogspot.ro/2010/08/olla-de-carne-mancaruri-exotice.html
http://reteteleluisupernico.blogspot.ro/2010/08/yuca-prajita-mancare-exotica.html

http://reteteleluisupernico.blogspot.ro/2012/10/mic-dejun-costarican.html

Mulțumim, Nico! Continuă să faci ceea ce faci, că faci bine!

 

Interviu realizat de Crenguța Simion, red.-șef practicinbucatarie.ro

Foto: din arhiva personală a cititoarei

4 Comments

  1. Sidy februarie 1, 2017
    • Crenguta februarie 1, 2017
  2. Nicoleta Sandulache februarie 22, 2017
    • Crenguta februarie 22, 2017

Add Comment