Vara copilăriei mele

Dragi prieteni,

Am 54 de ani și, cred, sunt în asentimentul multora de vârsta mea când spun că venirea verii îmi aduce aminte de copilărie. De vacanțele minunate pe care le petreceam la bunici. Abia așteptam să iau vacanța să merg la bunici, nu departe de București, în județul Teleorman. Până pe la vârsta de 14-15 ani, marea majoritate a vacanțelor le petreceam la bunici, aici locuind si verișorii mei. Îmi făceam bagajul cu o bucurie nespusă și așteptam cu nerăbdare ziua în care părinții mă duceau la țară. Mă urcam în tren și în mintea mea apăreau imaginile verilor trecute, petrecute la bunici alături de verișorii mei și alți copii din apropierea casei.
Aveam un ritual, cum ajungeam la bunici, îi luam pe verișorii mei și mergeam la „gârlă„, care se afla exact în fundul curții. Nu era apa mare, o treceam ușor, sărind de pe o piatră pe alta, iar dacă era mai învolburată exista un podeț. Pe partea cealaltă a apei era dealul, pe care îl vedeai de pe drum și care în funcție de vârsta pe care o aveam, era mai înalt sau mai ușor de urcat. Sus, pe deal, bunicii aveau via, un loc excelent pentru joacă. Doamne, cât de ușor urcam dealul, făceam întrecere, care ajungea primul era numit „șeful„ grupului în acea zi.

Foto: Arhiva Burda Romania

Eeeei, dar să nu credeți că doar ne jucam, bunicii ne puteau și la treabă, mai ales pe mine și verișoara mea. Dimineața mergeam în grădină, aveau acolo roșii, castraveți, dovlecei, varză, vinete, ardei gras și ardei iute, pătrunjel, leuștean, toate rodind la timpul lor. Ne punea bunica să luăm legumele necesare pentru mâncarea pe care o făcea de prânz. Ce mâncam dimineața? Luam un codru de pâine și culegeam câte o roșie, o ștergeam bine în mâini și asta era masa noastră. Ce gust bun avea roșia aia, ce miros, ce culoare! Să recunoaștem, toate legumele și fructele aveau miros plăcut și gust deosebit.
Țin minte că, pentru prima oară, am mâncat la bunica, ciorbă de lobodă. Mie nu prea-mi plăcea verdeața în ciorbă, dar ciorbița de lobodă făcută de bunica era specială (aici găsești o rețetă bună de ciorbă de lobodă). La fel, o mâncare făcută de mătușa mea, pe care acasă o refuzam, era ghiveciul cu legume (aici găsești o rețetă deosebită la ghiveci de legume).
Având animale și păsări în ogradă, le dădeam de mâncare, le puneam apă proaspătă și până la ora mesei de prânz, „joacă„ ne chema. Pentru că aveau vaci, în sat era obiceiul să se strângă mai multe la un loc, de la mai multe case și făceau cu rândul să le ducă la pășune. De multe ori am mers cu verișorii mei, era bucuria mea cea mai mare să merg cu ei, acolo mă simțeam liberă, aveam atâta spațiu în care să alerg, să mă joc, dar eram atentă și pe unde merg vacile.

Foto: Arhiva personala

Bunicul mergea cu oile la păscut, avea câteva locuri în care iarba era multă, verde, proaspătă, numai bună pentru oi. Uneori, când bunicul rămânea peste noapte cu oile pe câmp, eu cu verișorii mei mergeam la el cu mâncare și apă proaspătă. Cu toate că bunica, de fiecare dată ne spunea să venim repede acasă, noi ne găseam de joacă, sau îl mai ajutam pe bunicu să ducă oile la păscut.
Având vaci și destul de multe oi, bunicii făceau brânză. Avea o cameră specială în care atârnau sidilele cu brânză, făceau lapte bătut și uneori unt. Bunica făcea plăcintă cu brânză coaptă la țest, era o bunătate. Nu avea prea multe mirodenii, dar cantitatea mare de brânză și de ouă pe care le punea, dădea plăcintei un gust extraordinar. Nu pot uita pâinea făcută tot la țest, azima coaptă sub spuză, așa îi spunea bunica.
Având suficiente legume în grădină, bunica, pe care o ajutam și noi copiii, punea pentru iarnă. Castraveți murați, făcea suc de roșii, bulion, varză acră la butoi și câte și mai câte bunătăți pentru iarnă. Când venea mama, o ajuta pe bunica să facă zacuscă, o muncă laborioasă la care ajutam și noi, copiii. Făcea gem de prune, pe care îl fierbea afară, la foc de lemne, într-un ceaun mare, gem de gutui sau de pere.

Foto: Arhiva Burda Romania

Pădurea fiind aproape de bunici mergeam destul de des, fie cu bunicul cu căruța, fie cu unchiul meu. Era o plăcere să te plimbi prin pădure, strângeam de pe jos bețe uscate, pe care le încărcam în căruță. Erau folosite la foc, fie vara și toamna pentru prepararea mâncării, fie pentru iarnă la încălzit soba. Căutam mure, cu care ne „îndulceam” după ce mâncam ce ne punea bunica în traistă, sau pere de pădure, erau o bunătate.
Multă muncă era vara într-o gospodărie la țară, dar rezultatele se vedeau toamna, când roadele pământului se adunau în casele oamenilor. Mergeam de multe ori la vie, știu că unchiul și mătușa mea culegeau buruienile, mai săpau via, iar pe la începutul lunii septembrie culegeau o parte din struguri. Acasă, ne punea pe noi, copiii să zdrobim strugurii cu picioarele. Ce ne mai bucuram de momentul ăsta! Apoi beam mustul dulce și aromat, nu înainte de a mânca o fripturică preparată de bunica la foc, în curte.
Frumoasă este vara, fie că este văzută prin ochii de copil, fie prin ochii de adult!

Articol scris de Dorina Alexandrescu

Abonare newsletter

Fii la curent cu noutatile PracticInBucatarie.ro!

One Response

  1. Niculae Ana Maria iunie 20, 2018

Add Comment

+

Abonare newsletter

Fii la curent cu noutatile PracticInBucatarie.ro!