Zadarnicul război între 
Valentin și Dragobete

Cu inteligență, răbdare și cu strategii eficiente, „Ziua Îndrăgostiților”, sărbătorită pe 14 februarie, a devenit un fenomen internațional, ca efect al globalizării propagate prin media și rețelele de socializare.

valentine's day

În fiecare an după Crăciun apărea perioada de gol comercial, așa că o asemenea sărbătoare a dus la înflorirea unor business-uri și a accelerat iar vânzările. Nimic nou pentru secolul nostru!

Chiar dacă sărbătoarea are acum un caracter comercial, pierzându-și cu totul caracterul sacru precreștin, trebuie să știm că „Ziua Îndrăgostiţilor” are rădăcini mitice şi istorice.

Ritualuri de fertilitate antice

În Antichitate, grecii sărbătoreau în această perioadă căsătoria lui Zeus cu Hera, iar romanii organizau un festival în cinstea zeilor fertilităţii, Lupercus şi Iunona. Tot la Roma, se sărbătoreau, în secolele III-IV, „Parentalia” şi „Feralia”, zilele purificării. Ziua de 13 februarie era dedicată păcii, armoniei, iubirii, familiei. „Lupercalia” era o sărbătoare pusă în legătură şi cu o ipostază a zeiţei Iunona, Iuno-Lupa, lupoaica ce i-a hrănit pe Romulus şi Remus (fondatorii Romei). În această perioadă a anului, ritualurile erau asociate cu fertilitatea și dragostea.

Martirul Valentin, Episcopul

Povestea și celebrarea Sfântului Valentin este învăluită în legendă. Sfântul Valentin, sau Valentin din Terni, este 
un martir creștin declarat sfânt de Biserica Romano-catolică. Era episcop de Interamna, 
Terni de azi, care a trăit în secolul III. 
Viața lui nu este cunoscută, dar legenda 
spune că ar fi cununat un păgân cu o creștină,
că dăruia tinerilor îndrăgostiți flori din grădina 
lui și că vindeca bolnavi. 
A fost învinuit de „cununare religioasă” a perechilor de îndrăgostiți, în ciuda poruncii împăratului roman Claudius II (268-270); a fost condamnat la moarte și executat pe 14 februarie 269, din cauza credinței lui.

Data oficialã a Sfântului Valentin a fost declarată de Papa Gelasius în 496, pentru a-l sanctifica pe acest martir ucis în secolul al III-lea la Roma, dar sfântul este eliminat din calendarul oficial catolic în 1969 de către Papa Paul al VI-lea (acum este menționat ca martir). Nu se ştie însă sigur dacă despre acest Valentin este vorba, pentru că mai sunt alţi doi sfinţi asociaţi cu aceste date.

Cert este că împăratul roman Claudius susținea că soldaţii însuraţi nu mai pot lupta la fel de bine şi de aceea se declara împotriva mariajului. Episcopul, dimpotrivă, susţine că taina 
căsătoriei este parte din planul lui Dumnezeu 
şi unul dintre scopurile acestei vieţi. Continuă să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii; în cele din urmă este închis şi decapitat.

Se spune însă că în timpul detenției sale s-a îndrăgostit de fata paznicului, iar în noaptea de dinaintea execuţiei i-ar fi scris fetei un bileţel cu însemnarea „pentru Valentina mea”. Preotul este îngropat pe Via Flaminia, iar astăzi moaştele sale sunt expuse la Biserica Carmelită din Dublin şi la Biserica Sfântul Praxed.

Iubirea cavalerească: eternă și fără speranță

Dacă în perioada precreștină cuplurile se formau ad hoc și puteau dura doar o zi, exact ca în natură, încet, încet legenda s-a deplasat către momentul căsătoriei care înseamnă legalizarea socială a cuplului. Povestea a rămas vie și în Evul Mediu, unde treptat se unește cu tema iubirii romantice, ideale, eterne, a „sufletelor pereche”, temă ce înflăcărează imaginația timpului și dă naștere marilor drame cavalerești. Adică exact de felul acelora care îl vor „sminti” ulterior pe onorabilul Alonso Quixano, personajul lui Cervantes, făcându-l să devină Nobilul Hidalgo 
Don Quijote de la Mancha, etern îndrăgostit de preafrumoasa Dulcineea del Toboso.

În vremea cavalerismului medieval, găsim 
asocieri ale Sfântului Valentin cu Ziua Îndrăgostiților în poemele lui Geoffrey 
Chaucer în 1382, în opera „Parlement of Foules” şi la Otto de Grandson sau John Gower.

Cea mai veche poezie scrisă cu ocazia Sărbătorii Îndrăgostiților îi aparţine lui Charles, ducele de Orleans, care, prizonier fiind în Turnul Londrei, așa cum fusese odinioară martirul Valentin, îi scrie soţiei sale un mesaj curat romantic. Evident, literatura a uzat mai târziu de această simbolistică generoasă, atât în poezie, cât și în povestirile și romanele epocii.

În 1537, regele Henric al VIII-lea (cunoscut de unii și ca regele Barbă Albastră) stabileşte, 
prin Carta Regală, ca întreaga Anglie să sărbătorească Ziua Îndrăgostiţilor 
pe 14 februarie. 
Legenda s-a transmis și forța ei simbolică a evoluat în ceea ce astăzi se sărbătoreşte drept „Sfântul Valentin”.

Sărbătoarea a fost exportată și în America, 
după exodul europenilor pe acest pământ. Americanii au știut să facă din această poveste controversată un boom economic și societatea de consum actuală o adoră.

Dragobetele și împerecherea păsărilor

Mă tot întreb cine a avut inteligența 
să creeze un război, inexistent de fapt, între Dragobetele românesc și Sfântul Valentin, 
pe care îl sărbătorim și noi, românii, în virtutea globalizării, fără să ne intereseze prea mult semnificația, ci doar partea comercială. Probabil intenția inițială a fost să îi asigure pe români că „au Valentinul lor, care e mai bun 
decât cel de afară”. 
Numai că Dragobetele e ușor diferit.

Dragobetele, sărbătoare autohtonă, pe data de 24 februarie, are, cu siguranță, sorginte precreştină, care se pierde în timp. Această zi era consacrată începutului primăverii, renaşterii naturii, când ursul iese din bârlog și păsările încep să îşi construiască sau să își aranjeze cuiburile şi să se împerecheze.

În mitologia românească, Dragobetele este considerat și protectorul iubirii, o zeitate asemănătoare cu Eros sau Cupidon. 
În Panteonul dacic se pare că exista o asemenea zeitate, pe nume Dragomir, fiul Babei Dochia, descris de Romulus Vulcănescu, în „Mitologia română”, ca „un tânăr voinic, frumos şi bun”.

Etimologia numelui nu ne lămurește prea mult. Există numeroase variante explicative ale numelui, așa cum a ajuns la noi. 
O variantă este proveniența slavă 
(dragu biti = a fi drag). Se fac însă referiri și la cuvântul trago = țap, care s-ar raporta la o zeitate dacică și ne duce cu gândul și la Marsyas, (și el posibil model al Mărțișorului).

Sărbătoare populară și superstiții

Evident că acum este mai puțin importantă proveniența numelui. Ne place că mai avem o sărbătoare. Mai nou, se organizează și evenimente speciale, dedicate Dragobetelui, pe la muzeele tradițiilor românești, cu muzică, dans, uneori și cu mâncare, astfel încât Dragobetele arată ca o nuntă.

Asocierea cu Sfântul Valentin s-a făcut târziu și este considerată forțată, pe bună dreptate. Sărbătoarea Dragobetelui nu se află în Calendarul Ortodox și nici nu a fost vreodată atât de importantă.
În comunitatea sătească tradițională de la noi, dragostea era cenzurată de sentimentul rușinii – cu sensul de respect pentru tine însuți, dar și pentru comunitate. Dragostea era ascunsă și uneori, când depășea limitele impuse de comunitate, ajungea să fie percepută ca păcat.

Așadar, era imposibilă o sărbătoare a comunității care să fie dedicată iubirii, în sensul gândirii sociale actuale.
Existau şi multe superstiţii care fac referire la Dragobete ca zeitate a iubirii. Se zicea că „Dragobete este un flăcău iubăreț care umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți…” ( Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele”). De aici ideea că „Dragobetele sărută fetele”.

Luna iubirii, spaima portofelului

Dincolo de legendele știute sau neștiute, la noi, Ziua iubirii începe pe 14 februarie și se termină pe 8 Martie, de Ziua Femeii, neuitând însă nici 
1 Martie, Sărbătoarea Mărțișorului (care este prezentat și el ca un fel de Dragobete reîncarnat).
A devenit calvarul bărbaților, fiindcă este o lungă perioadă în care se oferă buchete de flori care ajung chiar și la prețul unei mașini, plus ciocolată și inimioare din pluș, dar și călătorii exotice. 
Este perioada potrivită pentru cereri în căsătorie, inele de logodnă, cu diamant, dar și pentru oferirea verighetei. În această perioadă internetul este plin de imagistică adaptată, iar ofertele curg.

Sărbătoarea iubirii în lume

Fiecare civilizație a preluat din Sărbătoarea Îndrăgostiților și a adaptat câte ceva la specificul ei.

În Coreea de Sud și în Japonia, femeile oferă ciocolată neagră bărbaţilor, pe 14 februarie, 
iar bărbații dăruiesc femeilor ciocolată albă 
pe 14 martie (Ziua Albă). 
În Vietnam, cuplurile se îmbracă de Ziua Îndrăgostiţilor în același stil și în aceeaşi culoare.

În America de Sud, în Republica Dominicană și în El Salvador prietenii organizează anumite jocuri speciale. Jocul practicat în Republica Dominicană este numit „Angelito”. Dominicanii rup bucăți de hârtie și scriu numele unei alte persoane, fie fată sau băiat. Apoi, fiecare jucător îi oferă „Angelito-ului” lui/ei un cadou. În El Salvador, jocul este la fel, dar cu un nume diferit, „Amigo Secreto” (prieten secret).

În Spania, numai oamenii îndrăgostiţi primesc și oferă cadouri. 
În Finlanda, Ziua Îndrăgostiților este numită „Ystävänpäivä”, care înseamnă „Ziua prieteniei”, zi în care prietenii apropiați îşi trimit reciproc cărți și cadouri. Chiar și așa, este o zi populară pentru finlandezi și pentru logodnă și căsătorie.

În concluzie, Dragobetele nostru nu este belicos și nu se află în niciun conflict cu Sfântul Valentin. Ambele sărbători sunt moșteniri, probabil din fondul de credințe comun al zonei europene, adică au origine comună.

Așadar, să ne bucurăm de primele semne ale primăverii și de iubire! Problema e că nu prea mai avem iarnă și ritmurile naturii se schimbă sub ochii noștri. Evident și sărbătorile vor evolua… nu se știe cum.

Dar, până una-alta, Doamne, câtă nevoie avem să ne exprimăm sentimentele prin cadouri?! Uneori cred că un simplu „te iubesc” ne-ar face mai deschiși la comunicare cu cei dragi, dar și cu Universul!

 

 

Text: Ivana Iancu

Sursă foto: iStock

Abonare newsletter

Fii la curent cu noutatile PracticInBucatarie.ro!

Add Comment

+

Abonare newsletter

Fii la curent cu noutatile PracticInBucatarie.ro!