Mirodeniile și condimentele – beneficii medicale și miracol de arome

Scurt istoric

Poate că v-ați întrebat care este diferența între mirodenii și condimente. Există o diferență, nu foarte mare, dar totuși este. Mirodeniile sunt plantele în sine, care se folosesc proaspete, deshidratate, măcinate. De la plantele respective se poate folosi frunza, rădăcina ori fructul. Condimentele sunt un amestec a mai multe tipuri de mirodenii.
Mirodeniile sunt cunoscute din vechime folosite în primă fază ca plante de leac. Descoperind beneficiile pentru sănătate a unor mirodenii, oamenii au început să le utilizeze la hrana zilnică, mai întâi pe carnea vânată, apoi și pe legume.
Unele condimente, cum este scorțișoara sau piperul, au fost folosite pentru reglarea febrei sau a digestiei. La fel au fost descoperite și ghimbirul, chimenul sau anasonul, care consumate sub anumite forme reglau digestia.

Chimen – Foto: Arhiva Burda Romania

 

În vechime, condimentele erau foarte scumpe, (unele și acum sunt scumpe), fiind considerate o adevărată bogăție. Unele erau mai ieftine și la îndemâna tuturor, cum sunt: usturoiul, hreanul, mărarul busuiocul și altele mai deosebite, deci mai scumpe, cum sunt: piperul, scorțișoara, cuișoarele. Multe dintre condimente au fost comercializate din zona Indoneziei de astăzi, din Asia, în Imperiul Chinez, Orientul Apropiat și mai apoi au ajuns în Europa.
Existând o mare varietate de mirodenii, cu diferite gusturi, acestea erau folosite nu numai pentru specialitățile din carne, dar și în deserturi, în diferite salate, în prepararea peștelui și chiar în aluaturi.

 

Să aflăm câte ceva despre mirodenii și condimente

Usturoiul (Allium sativum) este utilizat ca aliment și condiment. Este considerat un adevărat medicament fiind bogat în vitamine și substanțe minerale și un antibiotic natural, conținând alicină. Este adăugat în mâncăruri cu carne și legume, în sosuri, supe, preparate la cuptor, fructe de mare, sub formă de mujdei sau tăiat feliuțe, sau chiar se poate face mâncare de usturoi. Se poate adăuga chiar și peste înghețată sau prăjituri.

 

Usturoi – Foto: Arhiva Burda Romania

Pătrunjelul (Petroselinum crispum) este o plantă erbacee, cultivată pentru rădăcină și pentru frunzele aromate. Este folosit în alimentație și în medicina populară. Conține multă vitamina C, dar și vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, K și E. Mai conține glucide, proteine, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, fier, sodiu, ulei volatil, lipide și flavonoizi.
Pătrunjelul se pune în supe, mâncăruri de legume, pește, cartofi noi, sosuri și maioneză.

 

Patrunjel verde – Foto: Arhiva Burda Romania

Mărarul (Anethum graveolens) provine din sud-vestul și centrul Asiei și Rusia, dar are o viață scurtă. Frunzele și semințele mărarului au ulei volatil cu un conținut mare de carnova (antioxidant puternic), potasiu, magneziu, calciu, sulf, fier, etc. și vitaminele A, B și C. Mărarul reglează metabolismul și stimulează digestia, este indicat în combaterea balonărilor, calmează durerile dentare, stimulează buna funcționare a rinichilor, combate depresia și tratează edemele.
Mărarul îl folosim la ciorbe, salată de roșii, ouă, brânză dulce, salată de castraveți și varză. Semințele se folosesc la murături, ciorbe, sosuri pentru pește.

 

Muraturi cu marar uscat – Foto: Arhiva Burda Romania

Piperul face parte din familia Piperaceae. Este de mai multe feluri: negru, alb, verde, roșu, roz. Poate fi denumit regele condimentelor, fiind folosit în marea majoritate a țărilor, în foarte multe preparate. Țara de origine este India, apoi a fost cultivat și în Indonezia și Malaezia.
Piperul conține potasiu, mangan, vitaminele K și C, calciu, cupru, fier, crom, fibre. Previne gazele intestinale, are efecte antioxidante, antiinflamatorii și antibacteriene, plus că oferă energie.
Este folosit în condimentarea multor preparate culinare: preparate cu carne, preparate cu legume, sosuri, preparate din pește, dresiing pentru salate, în supe și chiar în anumite băuturi.

Cimbrul (Satureja hortensis) își are originile pe țărmurile europene ale Mării Mediterane, dar se bănuiește că ar fi apărut în Asia centrală și de vest. Conține o cantitate însemnată de calciu, mangan, fier, cupru, magneziu, fosfor, potasiu, seleniu, sodiu, zinc, fibre, și multe vitamine: A, B1, B2, B3, B6, B9, C, E, K.
Cimbrul este folosit pentru a trata bronșitele, astmul, în prevenirea diareei dar și constipației, tratează anemia, durerile dentare, sinuzita etc. Este un bun digestiv și imunostimulator, combate balonarea, stările de oboseală, tratează stresul, întărește imunitatea.
Cimbrul îl folosim la mâncăruri cu ciuperci, roșii, fripturi de pui, miel sau porc, carne tocată pentru sarmale, carne de vită, în supe, mâncăruri cu varză, fasole și mai ales la murături.

Cimbru verde – Foto: Arhiva Burda Romania

Dafinul (Laurus nobilis) este originar din zona Mediteranei. La început a fost folosit ca plantă decorativă, realizându-se cununi de lauri pentru soldați merituoși sau pentru câștigătorii unor competiții sportive, devenind planta gloriei.
Frunzele de dafin conțin uleiuri volatile, mucilagii, pectine, rezine și lactonă. Ceaiul din frunze de dafin este eficient în tratarea răcelilor, scăderea febrei și eliminarea durerilor de cap. Este bun pentru laringită, bronșită, pentru imunitatea scăzută, răgușeală, infecții intestinale, artrită, reumatism, ficat mărit, boli de piele, insomnii și stări nervoase, hemoroizi, etc.
Dafinul îl folosim la marinate și pateuri, la mâncăruri cu carne de pasăre, vită, porc, dar și cu legume, în special fasole sau mazăre. Dă o aromă deosebită cartofilor, preparatelor cu linte, fructelor de mare, sau în mâncărurile pe bază de orez. Dafinul este folosit de gospodine și la murături, adăugat în oțetul folosit la acestea, dar și în saramura pentru murături.

 

Foi de dafin – Foto: Arhiva Burda Romania

Șofranul (Crocus sativus) este originar din zona Mării Mediterane, Spania, dar și Persia. Este unul dintre cele mai scumpe condimente din lume, începând să fie cultivat și în România. Conține fier, potasiu, zinc, magneziu, cupru, retinol, acid ascorbic, niacină și piridoxină.
Șofranul este un bun medicament, fiind folosit împotriva gripei, răcelii, febrei, a bolilor de rinichi, ficat și a vezicii urinare. Este antidepresiv, are proprietăți digestive, menține sănătatea inimii, luptă împotriva anemiei. Este folosit în tratarea astmului, a tusei, a tusei convulsive și este un bun expectorant. Tratează acneea și petele de pe piele, combate căderea părului.
„Aurul roșu„ al gastronomiei, după cum este denumit șofranul, este folosit la condimentarea supelor, de pește, și a preparatelor pe bază de orez. Poate fi folosit în sosuri, chiar și în pâine, dar cu moderație, având gustul amărui. Mai este folosit la preparate din carne de miel, pui, la tocănițe și unele deserturi.
Foarte important de știut: aroma șofranului se eliberează la căldură, de aceea firișoarele de șofran ar trebui înmuiate într-un lichid cald (apă, lapte, vin), care se adaugă la preparat spre finalul perioadei de gătire.

 

Anasonul (Pimpinella anisum) provine din Asia Mică, apoi treptat a fost răspândită în Europa și pe celelalte continente. Anasonul conține vitamina A, complexul B (B1 – B6), vitamina C, calciu, fosfor, potasiu, sulf, fier. Anasonul mai conține esență aromatică, aldehidă anisică, lipide, protide, zaharuri, amidon, colină, cetone, substanțe proteice, glucidice, mucilagii, dianetol, cumarine, tocoferol, etc.
Anasonul este diuretic, antispastic, vermifug, ajută digestia, combate balonările și colicile, calmează arsurile la stomac, are efect purgativ, crește pofta de mâncare, crește lactația mamelor, etc.
În bucătărie, anasonul este întrebuințat la sosuri cu carne de miel sau porc, la supe (mai ales cele dulci), la dressing-uri, în salate, ceaiuri, compoturi, iar la deserturi, în special în biscuiți și brioșe, plăcinte și budinci. Este folosit pentru aromatizarea băuturilor ca de exemplu în Turcia (raki), Grecia (ouzo), Franța (pernod).

 

Mancare cu tarhon – Foto: Arhiva Burda Romania

Tarhonul (Artemisia dracunculus) este o plantă originară din Asia Centrală, Europa, America de Nord și Mexic, fiind cultivat de mii de ani. Și în România, tarhonul a fost adoptat imediat, folosit în preparatele culinare tradiționale: ciorbă de fasole, iahnie de fasole, ciorbă de miel, drob de miel, mâncare de spanac. Dă o savoare deosebită preparatelor din porc, din vânat, de oaie sau de pasăre. Este folosit la salate de legume sau salată verde, în combinație cu morcovii sau roșiile.
Tarhonul poate fi un bun înlocuitor al sării, piperului și oțetului pentru cei care trebuie să evite aceste condimente. Este folosit la murături, dar și la prepararea oțetului de tarhon, folosit în special în salate.
Tarhonul conține sodiu, potasiu, vitaminele: A, C, D, B1, B6, B12, calciu, fier, magneziu, zinc. Preparat sub diferite forme, tarhonul este eficient în tulburări de digestie, anorexie, diabet zaharat. Ajută la regenerarea ficatului, combate anxietatea și insomnia, stimulează funcțiile rinichilor, reduce nivelul colesterolului, reduce riscul bolilor cardiovasculare sau chiar a unor tipuri de cancer.

Hreanul (Armoracia rustiquant) este originar din vestul Asiei și sud-estul Europei. Este considerat un antibiotic natural, un antiinflamator și are efecte afrodisiace. Conține de două ori mai multă vitamina C decât lămâia, complexul B, calciu, potasiu, minerale, enzime. Este diuretic, antiscorbutic, crește tensiunea arterială, este vasodilatator coronarian, încălzește organismul, stimulează sistemul imunitar. Este folosit în stările gripale, bronșită, anemie, probleme cu nervii, migrene.
Hreanul este utilizat crud, dat prin răzătoare și consumat cu carne fiartă, afumată sau friptură. Este folosit și la prepararea muștarului picant, maioneze, picante, sosuri picante. Se consumă în special cu rasolul de vită, șuncă fiartă, în supe sau salate, cum este salata de sfeclă roșie cu hrean.
Trebuie specificat faptul că hreanul nu poate fi consumat de oricine, datorită gustului foarte iute. Este interzis celor care suferă de boli ale aparatului digestiv, boli cardiace, hemoragii interne, mamelor în timpul sarcinii și alăptării, dar nici copii cu vârsta sub 5 ani nu au voie să-l consume.

 

Hrean – Foto: Arhiva Burda Romania

Am enumerat doar câteva mirodenii și condimente din marea lor varietate. Conform statisticilor date de FAO, în topul producătorilor de condimente, pe locul întâi este India, care produce anual 1.600.000 tone (86% din producția mondială), urmată de China, cu 66.000 tone și de Bangladesh, cu 48.000 tone.
În România, cel mai folosit este piperul, dar și cimbrul, măghiranul, salvia, tarhonul, cimbrișorul, oregano, pelinul. Pe lângă acestea, mult folosite sunt și pătrunjelul, leușteanul, mărarul, dafinul, busuiocul, boabele de muștar etc. Bucătăria românească este foarte bogată, cu rețete de preparate extraordinar de bune, apreciate de turiștii care vin la noi, consumate fie în restaurante, fie în casele primitoare ale românilor. Condimentele și mirodeniile care au invadat piața românească dau un plus de savoare preparatelor noastre tradiționale, dar și a celor preluate de la alte popoare. Consumați cu încredere, dar nu în exces, condimentele și mirodeniile!

Articol de Dorina Alexandrescu

Add Comment