Ce influență au culorile asupra apetitului?

Oamenii de știință au căzut de acord asupra faptului că, în contextul atmosferei în care servim masa, culorile au o mare importanță în obținerea unei stări de bine și a apetitului. La vederea mâncărurilor, neuronii din hipotalamus, care reglează apetitul, încep să emită semnale care declanșează producția de salivă și ne pregătesc pentru masă. Iar mâncărurile sunt puse în valoare de veselă, de fețele de masă și de designul încăperii în care servim masa.

Culorile calde stimulează apetitul 
Se știe că roșul poate să crească tensiunea arterială, dar și să îmbunătățească funcționarea inimii, este o culoare a pasiunii și poate să ne aducă un strop de energie în plus, la ora de masă. Este adesea folosit în restaurante pentru o atmosferă mai intimă, veselă, de “acasă”. Un strop de roșu (ardei, tomată, rodie etc.) pe farfurie poate să pună în valoare aspectul întregului aranjament și să ne stimuleze să consumăm și din celelalte mâncăruri aflate în farfurie. Utilizat cu măsură la elementele de decor, roșul înviorează atmosfera și înveselește.
Dar dacă roșul este asociat în amintirile noastre cu avertismentul de pericol, când așezăm mâncarea pe o farfurie roșie, am putea consuma ceva mai puțină mâncare, avertizați de ideea din subconștient, că ne aflăm în fața unui pericol.

foto: Mihai Nicolae

 

Galbenul, adesea asociat cu energia bucuriei, optimismului și cu fericirea, este de asemenea o culoare care stimulează apetitul și producția de serotonină, unul dintre hormonii stării de bine.

Se știe că portocaliul stimulează activitatea intelectuală, dar și apetitul. Portocaliul ne induce o stare de confort și de căldură.

Foto: Practic in bucatarie; Mihai Nicolae

 

Pentru a ne stăpâni mai bine pofta de mâncare, vom folosi farfurii albastre, suporturi pentru farfurii albastre și un ambient fie luminat cu albastru, fie decorat cu nuanțe ale acestei culori care suprimă apetitul. Albastru se întâlnește arareori în natură și ochii noștri nu sunt obișnuiți cu nuanțe de bleu, turcoaz și albastru. Ba, mai mult, instinctele noastre primare ne spun că albastru înseamnă otrăvitor, necomestibil, o idee preluată de la strămoși. Întrucât induce o senzație de relaxare, albastrul este mai curând indicat pentru decorarea băilor sau dormitoarelor.

Deși pe unii rozul îi duce cu gândul la dulce, dacă nuanța de roz este prea intensă, putem asocia culoarea cu nenatural.

Foto: Mihai Nicolae – Burda România

Nici negrul nu este recomandat pentru decorarea încăperilor în care mâncăm, iar culorile gri și maroniu închis pot fi asociate cu “ars”, sau “prea prăjit” și, în cele mai multe cazuri, nu induc creșterea apetitului.

Verdele reprezintă prospețimea și este adesea asociat cu ideea de abundență. Verdele aduce cu sine ideea de siguranță, de sănătate în alimentație. Și asta mai ales dacă este vorba despre un verde crud, o nuanță mai intensă.

Foto: Practic in bucatarie, Mihai Nicolae

Cu alte cuvinte, culorile asociate cu ceea ce se regăsește în natură intră în aria noastră de acceptare mult mai ușor decât cele ce nu se regăsesc ca ingrediente naturale.

Aspectul mâncării este primul care ne stârnește apetitul. Obișnuim să spunem despre o mâncare: „O mănânci cu ochii”. Culorile sunt cele care ne conduc, din punct de vedere psihologic, la așteptările privind o anumită aromă sau savoare. Sinestezia este asociația între senzații de natură diferită. Într-o oarecare măsură, toți suntem dotați cu sinestezie, numai că, pentru unii dintre noi, răspunsul combinat la diferiți stimuli este mai puternic. De exemplu, o culoare poate fi asociată cu gustul, un sunet poate fi simțit prin intermediul celorlalte simțuri. Când nu vedem ceea ce ingerăm, avem cu 15 % șanse mai mici de a recunoște proveniența produsului sau ingredientele de bază ale rețetei.

Galbenul sau galbenul-verzui ne pot duce cu gândul la gustul acrișor, în timp ce rozul ne face să evocăm gustul dulce.

 Un articol redactat de Sonia Stanciu

 

Add Comment