Raluca Mohora: un spirit tonic!

Raluca Mohora: un spirit tonic! Este cunoscută în lumea afacerilor ca fondatoare și spiritul agenției de publicitate Tonic Advertising. Strălucirea, covorul roșu și evenimentele colorate fac parte din meseria ei… Dar Raluca este un om simplu și direct, o femeie cu voce nuanțată și ponderată, o mare iubitoare de natură și o păstrătoare a pământului strămoșesc. Din grădina bunicilor și străbunicilor ei a făcut refugiul care îi dă acum sens și bucurie de viață. Gătește pentru fetele ei cu pasiunea moștenită de la mama ei, pictează alături de ele și le crește în spiritul onestității și seriozității.

Raluca Mohora
Dacă ai merge cu trenul de la București la Brașov și ai întâlni o doamnă în compartiment, cum te-ai prezenta?
M-ai nimerit, eu chiar am mers mult timp pe ruta asta și chiar am legat de-a lungul timpului niște conversații foarte naturale cu necunoscuți, de parcă ne-am fi știut de-o viață.
Lucrez în publicitate de 22 de ani, dar sunt biolog, îmi place foarte mult ce fac și sper să fac în continuare – acum nimeni nu știe exact ce va fi la anul sau peste 6 luni.

Te consideri o femeie de afaceri?
Mai curând un antreprenor îndrăzneț care face ce-i place. Pe mine m-a dus soarta în acest domeniu. Am terminat biologia, am făcut 6 ani de studiu, 4 de facultate plus 2 de master. Specialitatea mea este taxonomia plantelor.

Ești tânără și tonică – sunt sigură că nu întâmplător i-ai spus agenției tale Tonic. Ce vâstă au fiicele tale?
Miruna are 15 și Maria 10 ani.

Raluca Mohora

Cum ai ajuns din biologie în publicitate?
Eram în Grozăvești, în cămin, când se apropia sfârșitul facultății și mama mi-a spus că trebuie să mă angajez imediat după ce termin. Am intrat într-un soi de panică și am început să-mi întreb prietenii. Așa am aflat că este un post la o firmă cu niște reviste. Am întrebat din om în om, am ajuns la firma respectivă și m-am angajat imediat, de la primul interviu. Am lansat ziare și reviste și pe atunci făceam lucruri care azi par inimaginabile: de la director la cel mai recent angajat, toată lumea urmărea producția, cutreieram chioșcurile întrebând câte exemplare s-au vândut… Am participat la organizarea unor lansări fastuoase. Apoi mi-am schimbat locul de muncă, dar nu și domeniul. Mi-au trecut prin mână cel puțin 50 de titluri de presă. Domeniul ăsta m-a ales și Dumnezeu mi-a călăuzit pașii de fiecare dată. Mult mai târziu am înființat agenția proprie, Tonic.

Care este atuul care ți-a adus succesul?
Sunt sociabilă, îmi place să vorbesc cu oamenii. Lucrez serios și asta face diferența în orice domeniu. Nu fac promisiuni fără acoperire.

Raluca Mohora

Ce-ți place să faci în timpul liber?
Să grădinăresc, să citesc, să pictez. Îmi place să fac și amenajări interioare. Să fac poze.
Dacă mă lași cu 100 de lei în portofel și-mi arăți o rochie și o floare, probabil aș alege planta. Și am mână bună la plante, prind tot felul de lăstărei.

Dar cum îți explici că unii au mână bună și alții nu reușesc deloc cu plantele, deși urmează manualul întocmai?
Nu trebuie să urmeze manualul, ci sufletul lor.

Ce ai vrea să schimbi la lumea de azi?
Să schimb nedreptatea în dreptate. Când eram noi copii, societatea era mai așezată, dar nu din cauză că era comunism, ci pur și simplu eram altfel. Acum oamenii sunt foarte răi, posibil și din cauza nesiguranței zilei de mâine. Un om de peste 80 de ani care lucrează la câmp ar trebui să fie slăvit, apreciat în societate. La superficialitatea societății de azi ar fi ceva de schimbat. Nu se mai abordează decât rareori subiecte de jurnalism adevărat. Publicul a fost obișnuit cu subiecte superficiale. De fapt oamenii ar trebui educați – pentru a păstra curățenia, de exemplu, pentru cultură. Eu aș face ca 30% din știri, cel puțin, să fie optimiste. Se întâmplă și lucruri bune, în fiecare zi.

Raluca Mohora

Ce sfat ai da unei tinere care se află acum la început de drum?
Să fii serioasă, receptivă și să stai lângă cineva care știe meserie și să vrei să faci meserie. Să ai răbdare – tinerii vor acum totul, își schimbă jobul foarte des, în condițiile în care ai nevoie de cel puțin 2 ani ca să prinzi ceva într-un loc. Tinerii nu mai sunt dispuși să accepte nicio presiune – pe vremea noastră presiunea locului de muncă ne determina să muncim, să învățăm să facem tot ce trebuie, chiar dacă nu era neapărat în descrierea jobului.

Ce le înveți pe fetele tale despre frumusețe și feminitate?
N-ai cum să le dai sfaturi – cred că au fost atente la ce face mama – să se îngrijească, dar fără să abuzeze de machiaj, să se îmbrace decent. Stilul se formează. Miruna se îngrijește foarte mult, Mariei îi place să se machieze prin casă. Eu am început să mă machiez după ce am terminat facultatea. Acum îmi place să-mi păstrez pielea cât mai curată, nu am probleme. Mă bronzez rapid – acum sunt așa bronzată pentru că am fugit weekendul trecut la mare singură, fără copii, fără griji. Am stat numai la umbră, am citit, dar m-a prins soarele. Când îmi obosesc rotițele plec singură, simt nevoia să plec câteva zile, să-mi reașez gândurile.

Raluca Mohora

Cum vezi ce urmează? Cum s-a reflectat pandemia în businees-ul tău?
Am fost afectați destul de mult: era perioada în care de obicei aveam lansări, evenimente, acum nu le mai facem, s-au tăiat foarte mult bugetele. Dar încerc să-mi păstrez echilibrul și liniștea. Au dat faliment firme mari. Dacă încă supraviețuiești și ești pe linie acum, ești bine. E o perioadă în care trebuie găsite surse de supraviețuire. Oamenii vor fi mai calculați, mai atenți pe ce își vor cheltui banii – o perioadă bună societatea nu va mai merge spre consumerism, ci pe calitate. Dar orice criză e dificilă și aceasta e total atipică. Pasul 1 e să rămânem sănătoși – apoi urmează să descoperim cu toții ce se va întâmpla. Sunt oameni care au în continuare bani și investesc în cultură. Clasa medie luptă să se salveze. Cei cu venituri mici nu și-au schimbat prea mult comportamentul. Omul simplu își vede de treaba lui. Nu trebuie să ne stresăm peste măsură, trebuie să fim doar calculați și atenți.

Ce carte ai vrea să scrii?
De la 14 ani vreau să scriu o carte despre viața străbunicilor, a bunicilor, o poveste de familie despre viața la țară. Eu am prins copilăria cu claca de porumb, când se spuneau povești. O rugam pe mamaia să-mi povestească despre război – ei erau chiar lângă Ploiești, au văzut pe rând bombardamente din partea tuturor: nemți, români.

interviu

Care e secretul frumuseții tale?
Genele moștenite, pentru că muncesc foarte mult și nu am timp să fac lucruri speciale. Merg cu bicicleta, înot, dar nu sunt o sportivă. Îmi place să trăiesc în aer liber, fără grădinile mele nu pot trăi. Și probabil am psihicul puternic, sunt puține lucruri care mă doboară. 
În București am o grădină de 150 m pătrați, care este mai cochețică, de oraș, cu gazon, 
salcie pletoasă, gard viu și multe flori – pământul nu e prea bun. În schimb la țară este o nebunie totală. Eu am amenajat grădina bunicilor și părinților dar am vrut să păstrez plantele: le-am scos cu rădăcină și le-am plantat în lateral ca să nu se piară. Am iasomie roșie, cuișoare, smochin puse în fața casei. În spate e livada cu cireși, vișini, caiși, tufe de coacăze (anul acesta am vândut coacăze că am avut supraproducție). Am pus tot felul de legume.

Care a fost cel mai frumos loc unde ai călătorit?
În fiecare loc mi-a rămas un colț de suflet, dar în Zanbzibar am avut pentru prima dată pornirea: eu vreau să rămân aici. Mi-au plăcut și oamenii de acolo, așa de liniștiți: limba lor – Swahili – se vorbește în mai multe țări din Africa și este foarte melodioasă și ușor de reținut. Toți te salută cu„jambo” iar dacă tu, un Mzungu, vrei să faci mai repede ceva, îți zâmbesc și pun un pole-pole în calea agitației tale.
Altă călătorie-reper pentru mine a fost în India. Am întâlnit oameni de-a dreptul fascinanți și da, cultura lor este total diferită de a noastră. Sunt liniștiți și își acceptă soarta cu pace, zâmbesc mai mult, chiar dacă sunt săraci lipiți. Indienii sunt foarte deștepți, deschiși și cu o mândrie aparte. Sărăcia nu îi face să își plece frunțile și asta mi-a plăcut.

Raluca Mohora

Și acum unde ai vrea să mergi?
Nicăieri, aș sta acasă. Aveam planificată în primăvară o călătorie la Sankt Petersburg, dar s-a anulat, desigur – mi-am dorit foarte tare să văd orașul ăsta. Îmi mai doresc și să văd aurora boreală și să stau pe plajă cu pinguinii, așa niște ființe drăgălașe și neputincioase, care au nevoie de mângâiere. În serialul cu pinguinii din Madagascar chiar despre asta este vorba, ca să anuleze răul era nevoie de cineva cu cea mai mare doză de drăgălășenie, cel mai mic dintre pinguinii de acolo. El a împrăștiat o doză atât de mare de drăgălășenie și iubire încât a împins și a îndepărtat forțele răului.

Gătești? Cum și cât?
Continuu! Înainte de a merge la un eveniment de mare eleganță, înainte de a-mi pune tocuri și rochia de gală verific dacă au copiii de mâncare și le gătesc ceva să aibă la dispoziție. Am făcut acum supă de găină cu tăieței de casă. Încerc să folosesc surse cât mai naturale. Gătesc 80% românește; mama era o gospodină extrordinară și mi-e dor de ea în fiecare zi. Ne întreba în fiecare zi ce vrem și ne făcea toate poftele și asta fac și eu acum cu copiii. Miruna spune că le răsfăț, dar dacă nu le răsfăț acum, cum vor face ele față când vor da de viața grea? Anul acesta, fiind așa de aparte pentru toată planeta, am făcut lucruri pe care nu le mai făcusem de ani de zile: spumă de zmeură (am avut foarte multă în grădină), cremă de zahăr ars, napolitane cu cremă de vanilie. De copt nu am copt pentru că nu mergea cuptorul la țară unde ne-am petrecut pandemia. Am făcut și înghețată de trandafiri, înghețată de flori de salcâm – eu le improvizez, după gust.

Deci de la mama ai învățat să gătești?
De acolo mă inspiram, că pe vremea când eram copii făcea ea tot. Apoi am plecat la facultate și am gătit în cămin cartofi prăjiți pe reșou.

Ce-ți iese cel mai bine?
Miruna: Supa de pui.
Raluca: Și sarmalele – le facem împreună. Eu fac compoziția și ele rulează sarmalele, Maria cele mai mici, eu cele mai mari.
Bamele – le frigem pe plită și le mâncăm cu saramură simplă de apă cu sare. Reci de la frigider sunt senzaționale.

Ce nu-ți iese?
Ce nu încerc!

interviu

Cum ți-ai petrecut pandemia?
Ca o vacanță la țară care mi-a plăcut extraordinar – în sfârșit am făcut lucruri pe care nu apucam să le fac: am pus brazde cu legume, am văruit, am stat împreună cu ai mei, am pictat – fetele pe lemn. La un moment dat Miruna se plictisise, și-i era dor de gașcă. Dar Maria nu a mai vrut să plece de acolo, în fiecare dimineață își făcea turul la brazde. Convenția a fost ca eu să fac brazdele, gropile și ea să planteze. Avem și vie mare – mă pricep să o îngrijesc – facem și un vin alb frumos ca lacrima, organic, dar foarte tare.
De 2 ani de zile am început să pictăm, în special fiica mea Miruna, pentru că ea are mintea proaspătă. Eu m-am apucat pentru că mergeam cu ea la cursurile de pictură și m-am gândit să-mi ocup cu ceva acele ore pe care, altminteri, le petreceam în curte așteptând la fundația Francisc Chiuariu. Când eram mică îmi doream să pictez, dar nu s-a pus problema atunci să urmez astfel de cursuri. Primul meu tablou a fost după Floarea-soarelui de Van Gogh.

interviu

Ce tablou ai vrea să pictezi?
Îl pictez deja! Mereu m-am rugat să-mi dea Dumnezeu două fete frumoase și sănătoase și iată-le! Acum am îndrăznit să încep să le pictez într-un tablou pe amândouă.
Mie îmi place să descopăr, să mă abat, să merg pe drumurile laterale. Așa am descoperit castele prin Provence, unde am băut cel mai grozav lichior de mure și un lichior ciudat de violete, care îți dădea senzația că bei parfum.
Am bătut și România prin toate cotloanele. De exemplu, de curând, am fost în Caraș-Severin, la Trei ape, o zonă verde senzațioală, așa cum este și drumul de la Anina la Reșita, verde minunat, nici nu sunt case, doar dealuri, coline verzi.
La Gheorghieni am descoperit un restaurant fantastic, plin de rafinamente, de preparate super-sofisticate. Am fost și pe câmpul de tuberoze de la Hoghilag – acolo tuberozele au cu totul alt parfum și altă savoare decât oricare din cele pe care le găsim la florării.

Articol preluat din revista Practic în bucătărie nr. 09/2020
Foto: arhiva personală

Citește și articolul de aici.

Găsești acest articol în revista Practic în bucătărie. Aceasta poate fi achiziționată de la punctele de vânzare a presei din toată țara, dar și în format electronic, prin intermediul Magzter.

Add Comment