Răbarbărul, vedeta din grădinile săsești!

Foto: Crenguța Simion

Multă vreme aproape necunoscut, reventul a devenit în prezent una dintre vedetele sfârșitului de primăvară-începutului verii. I se spune Revent, Rabarbară, Rabarbăr sau Rubarba, dar eu îl cunosc ca Răbarbăr. Așa i se spune în zona Brașovului și a Făgărașului. Pentru mine, această plantă valoroasă nu a fost deloc străină. Am crescut într-o zonă/casă săsească și în grădină aveam multe „delicatese”, de care alții au auzit doar de vreo câțiva ani încoace, iar unii nu au gustat nici până azi vreun preparat făcut din rabarbăr, ca să mă refer exact la subiectul de azi. Răbarbărul este originar din Asia sau America de Nord, dar în țara noastră îl întâlnim mai mult în zona Brașovului. De asemenea, planta crește în cantități mari în Siberia și China.

Răbarbărul (prefer să folosesc varianta pe care o cunosc eu) este foarte asemănător cu brusturele (mai ales frunzele mari aseamănă aceste două plante). Pentru cine nu știe cum arată, răbarbărul este o plantă ierboasă, cu o înălțime de 1-2 m. Crește în tufe. În pământ găsim un rizom foarte dezvoltat, cu numeroase rădăcini cărnoase, lungi, de culoare galben-portocalii la interior. Începând cu luna mai găsim din plin această plantă. Când tijele cresc destul de lungi și au o grosime considerabilă (cam cât 3 degete), le putem tăia cu grijă. De regulă, frunzele se aruncă. Aici adaug că sunt păreri împărțite despre aceste frunze. Unii spun că sunt toxice și conțin acid oxalic, care poate provoca moartea. Personal, aș contrazice această teorie. Nu mi se pare logic, în primul rând ca o tulpină comestibilă să fie continuată de o parte otrăvitoare. În al doilea rând, găinile mănâncă aceste frunze. Testat! Un semn de luat în calcul. Și în al treilea rând, și poate ar fi trebuit menționat primul, mama mea și nu doar ea, (chiar și în bucătăria Practic(ă) am testat), a testat aceste frunze, făcând sarmale. Delicioase!
Decizia este personală. Fiecare se documentează, trage propria concluzie și alege să consume sau nu și frunzele. Tijele, mai ales dacă sunt mai mature, se curăță de foița subțire. Multe persoane nu o înlătură, dar uneori e deranjantă, deoarece e ațoasă.

Foto: pixabay.com

Rizomii se recoltează toamna târziu, doar de la plante care au cel puțin 8 ani de vegetație. Pețiolurile de răbarbăr au o culoare care poate să varieze de la roz deschis până la roșcat-violaceu. Cu cât tija este mai închisă la culoare, cu atât este mai acrișoară.

Răbarbărul în medicină

Foto: pixabay.com

Sărac în calorii (16 Kcal/100 g pețiol), răbarbărul este în schimb, foarte bogat în fosfor, potasiu, magneziu, fier, zinc și vitamine. De departe se remarcă vitamina C. Răbarbărul este folosit în tratarea anemiilor, dar și a problemelor legate de digestie sau ca antiinflamator. Rizomii sunt foloșiți în medicină pentru prepararea cataplasmelor, aplicate în caz de răni și afecțiuni ale pielii.

Răbarbărul în farfurie

Răbarbărul este cunoscut pentru multiplele lui întrebuințări:

– se fierb tijele și se acrește ciorba cu acel sos obținut;

– prăjiturile cu răbarbăr sunt foarte răcoroase, dulci-acrișoare;

– din răbarbăr poți pregăti: peltea, jeleu, șerbet, marmeladă, prăjituri, tarte, înghețate. De asemenea, se pot face diferite sosuri și chutney (o combinație servită drept condiment iute, făcută din fructe, oțet și zahăr) ce vor însoți diferite preparate din legume sau mâncăruri cu carne.

Cum alegi răbarbărul?

– Simplu, observi tija dacă este tare, cu o culoare vie, lucioasă și grea. Tijele îmbătrânite se usucă și devin lemnoase. Nu mai sunt bune de consumat.

Știați că…

– Prințul Charles este îndrăgostit de dulceața de rubarbă pe care a gustat-o în Transilvania?

– În Franța un borcan de dulceață costă 365 euro? (sursa: stirileprotv.ro)

– În 1542, în Franța, prețul rubarbei era de 10 ori mai mare decât cel al scorțișoarei?

– În 1657, rubarba era de două ori mai scumpă decât opiumul, în Anglia?

Și pentru că una dintre amintirile mele din copilărie legate de răbarbăr este Prăjitura cu răbarbăr și bezea, vă ofer rețeta:

Prăjitură săsească cu răbarbăr și bezea

Foto: de la pixabay.com

 

Îți trebuie pentru pandișpan: 6 ouă, 150 g zahăr, 1/2 cană lapte, circa1 cană de făină, 1 praf de copt, zeama de la 1 lămâie, 4 linguri de ulei, 1 plic zahăr vanilat, circa 2 linguri de griș, 5-6 tije de răbarbăr

Îți trebuie pentru bezea: 6 albușuri, un vârf de cuțit de sare și 8 linguri de zahăr

Pregătești așa: Cureți tijele de răbarbăr, le tai bucățele de circa 1-2 cm și le lași deoparte cu puțin zahăr, ca să-și lase o parte din suc. Separi albușurile de gălbenușuri. Bați albușurile cu zahărul, zahărul vanilat, praful d ecopt stins cu zeamă de lămâie, laptele și uleiul. Apoi încorporezi făina în ploaie. Aluatul trebuie să fie gros, cât să țină bucățelele de răbarbăr, dar în același timp să curgă. Iei o tavă potrivită și torni compoziția în tavă. Presari puțin griș, care va absorbi din sucul răbarbărului. Așezi cubulețele de răbarbăr și mai presari puțin griș deasupra. Dai prăjitura la cuptorul preîncălzit, la foc mediu (180 grade Celsius), pentru circa 20 de minute.

Foto: de la pixabay.com

Între timp, bați albușurile spumă cu un praf de sare și cu 8 linguri de zahăr. Bați bine până obții o spumă tare și lucioasă. Scoți prăjitura din cuptor, întinzi spuma și mai dai prăjitura câteva minute la cuptor, până spuma devine aurie.

Crenguța Simion

Foto: din arhiva personală și de la pixabay.com

Add Comment