Hărnicie și înțelepciune ca într-un stup de albine

Hărnicie și înțelepciune ca într-un stup de albine

Mulți dintre voi o cunosc pe Carmen Panfiloiu din Practic în bucătărie nr. 2/2019, ediție pe a cărei copertă ați avut ocazia să vedeți întreaga ei familie frumoasă, întrucât au invitat în gospodăria dumnealor din Mătăsari, jud. Gorj, redacția revistei dragi, Practic în bucătărie. Îmbrăcați în nuanțe de galben precum ale mierii, cei patru membri ai veselei familii ne-au împărtășit câteva rețete dragi lor, precum și câte ceva despre pasiunea lor frumoasă, albinăritul. Carmen Panfiloiu este prima dintre cititoare care îndrăznește să ne scrie mai multe despre ea și deschidem astfel o nouă rubrică, în care toți cei dornici să ne vorbească despre pasiunile lor, despre stilul lor de viață, despre provocările și reușitele lor, au ocazia să o facă mai pe larg. 

familie

Revista Practic în bucătărie este pentru mine oaza mea de liniște, îmbină pasiunea pentru bucătărie cu relaxarea pe care care ți-o oferă scrisul, dar și cititul cărților de specialitate (și nu numai). Bucătăria este o artă în care intri cu sufletul, pui un strop din el în vase, ca să rezulte un preparat cu gust, dar și cu aspect încântător. În momentul în care pășesc pragul bucătăriei, instantaneu, gândul mă duce la ce voi prepara astăzi, ce detaliu voi surprinde în fotografie, dar și cum voi bucura familia cu gustul desăvârșit al preparatelor. Îmi place foarte mult ceea ce fac.
Sunt o gospodină care nu face risipă de alimente, care gătește și un fir de pătrunjel și îmi place mult să reciclez, nimic nu arunc, ci poate recondiționez. Chiar și uleiul menajer îl reciclez de câțiva ani, resturile alimentare merg mereu la compost, doze de aluminiu, cutii de la diverse conserve, adun totul și uneori mă ajută și la bricolaj, când născocesc diverse decorațiuni, arta și lucrul manual fiind cea de-a doua mea pasiune, după bucătărie. Ori de câte ori am timp de fotografie sau de proiectele școlare, îmi sădesc în suflet cea mai mare fericire.

Despre începuturi și succes
Mama mea a fost cea care mi-a deschis pentru prima dată ușa bucătăriei, cum s-ar spune. De la ea am învățat bazele bucătăriei care apoi, prin pasiune, devotament și studiu, s-a transformat în ceea se simt eu acum. Gătesc de la 14 ani, la început de nevoie, pentru că trebuia să am grijă de mine și de sora mea, cu aproape 3 ani mai mică, atunci când părinții erau plecați la muncă, iar apoi a devenit o pasiune „incurabilă”.
La vârsta de 18 ani aveam primul meu job, în paralel cu facultatea la fără frecvență, pe care am absolvit-o. Lucram ca agent imobiliar, timpul îmi permitea să scriu și să citesc. Cunoșteam Practicul de mai mulți ani, de multe ori mergeam în vizită la rude și o găseam în biblioteci, o răsfoiam cu atenție. Mi-am cumpărat într-o dimineață cele două reviste Practic și atât de mult îmi plăcea formatul revistei, conținutul, totul: rețete ușoare, bine explicate, povești de viață ale multor oameni simpli — iar aici mă încadram și eu. Am împrumutat aparatul foto (pe atunci, cu film) de la iubitul meu (actualmente îmi este soț), am fotografiat ceea ce am considerat eu că mă reprezintă la momentul respectiv, mi-am luat inima în dinți, iar în numărul 8/2008 apăream în revistă alături de minunata mea pisică! Am compus ceea ce am simțit și asta a făcut colaborarea mea cu revista să devină un succes și să mă bucur aproape lună de lună, de minunata și micuța revistă de suflet. În anul 2018, am avut onoarea să primesc la mine acasă un reprezentant al redacției, pe domnul Cristi Niculescu. Am gătit pentru oameni minunați și, cu emoții mii, am reușit să pozăm, să ne cunoaștem mai bine, să răspund întrebărilor interviului și am degustat preparatele.

torturi

Bucătăria are multe provocări
Jobul de mamă îmi vine „mânușă”. Mi-am dorit nespus să fiu mamă, să mă căsătoresc, să am o casă mică și cochetă, la țară, și un soț descurcăreț și înțelegător. Iar în momentul de față, am ceea ce mi-am dorit, poate chiar mai mult. Am o familie care mă face să mă simt împlinită și îmi place mult să cred în deviza pe care singură mi-am conturat-o și care mereu îmi dă putere și curaj să răzbim în lumea asta plină de oameni de toate felurile: „Nimic nu este imposibil, deși uneori este foarte greu”. Trăim o viață calmă și modestă, care ne aduce însă multă fericire. Avem doi copii minunati, Patrick (6 ani) și Rebecca (10 ani) pe care îi creștem cum știm mai bine. Le ofer încrederea mea, sprijinul meu, prietenia mea necondiționată și cel mai important lucru este faptul că eu și soțul meu ne-am completat reciproc, ne-am împărțit treburile, ne-am susținut la bine și la greu, am împărțit pasiuni comune, am stat foarte mult de vorbă, copiii fiind mereu alături de noi, crescând în acest ambient favorabil, odată cu fericirea noastră din cuplu.
Dacă poți să combini pasiunea cu talentul și cu forța de muncă, rezultatele sunt îmbucurătoare. Atâta timp cât faci totul de drag, lucrurile sunt mai simplu de realizat. Iubim natura nespus, e incredibil ce îți poate oferi ea necondiționat. Cunoaștem fiecare colț al curții și ne bucurăm de fiecare metru pătrat de pământ. Stabilim în detaliu ce putem face, planta, crește, iar apoi ne bucurăm la maxim de fiecare detaliu minor, destul de des luăm curtea la pas și observăm ce a mai crescut, cât a crescut, câte flori sau fructe, legume, ce le lipsește și cum le putem recolta, păstra, conserva sau dărui.

famlie

Gătesc mult după cum simt, din cărți vechi și, uneori, și internetul funcționează, dar am început să cunosc foarte mult tainele falsurilor de pe internet. Gătesc orice, dar specialitatea mea este cofetăria. E ca și când eu aș reprezenta pentru copii un univers al lor dulce, care știe să facă orice. Întrebarea lor este mereu aceeași: „Mami, știi să faci și… ?”și îmi spun numele preparatului, chiar dacă e vorba despre un anume gen de biscuiți sau o budincă precum cele din comerț, cu aspect spectaculos sau un anume pateu. Imediat improvizez și îi surprind plăcut. Budinca de casă de cioco, dar și de vanilie, așezată exact în același mod ca originalul sau lapte cu iaurt simplu, căpșuni și miere mixate la blender („Actimel” de casă) au ieșit mai gustoase, dar și extrem de sănătoase, iar bucuria copiilor a fost nemăsurată. Nu aș putea alege o rețetă favorită, dar am câte un as în mânecă pentru orice tip de friptură și ador să „jonglez” cu ciocolata.
Introduc frecvent alimente noi în meniul familiei. Ne-am îndrăgostit de năut și cușcuș, de care până acum câțiva ani nu auzisem.
Bineînțeles că intervin și obstacole în prepararea rețetelor: creme care se taie uneori, blaturi care nu cresc etc., dar se găsesc soluții, improvizez. În bucătărie, ajută foarte mult să nu te lași bătut și să încerci o metodă de a repara sau reinterpreta preparatul. Spre exemplu, prăjitura Carpați îmi dă mereu de furcă în etapa finală de tăiere a foilor. Mărturisesc sincer că am stricat vreo câțiva „munți” de când o tot pregătesc, dar cel care mă ajută să o scot la capăt este soțul meu. Se pare că talentul lui din tâmplărie îl ajută și în bucătărie.

familie

Foto: O familie fericită

Postim pentru sănătate și echilibru
Încerc, pe cât posibil, să gătesc cât mai corect și sănătos cu toate ingredientele din gospodărie, crescute cât mai natural cu putință. Avem un stil de viață sănătos, bazat pe o dietă echilibrată. Dimineți cu miere, limonadă, mic dejun bogat în fibre și vitamine, sucuri naturale. Miercurea și vinerea ținem post — ne ajută foarte mult, nu neapărat din punct de vedere religios, ci din punct de vedere al unei alimentații prin care ne menținem un echilibru constant al kilogramelor. Pe mine mă liniștește postul și îi dau și o conotație religiosă, copiii încă nu iau în seamă acest aspect, iar soțul se mai abate de la reguli. Aș recomada postul măcar în aceste două zile multor persoane care se plâng că se luptă cu kilogramele în plus. Postul + stil corect de viață + alimentație sănătoasă, mișcare și mai nimic ingerat după ora 18, chiar funcționează! Polenul crud este un aliat bun, alături de un ceai de soc sau oricare alt tip de ceai îndulcit cu miere, dimineața pe stomacul gol.

Conserve din darul naturii
Prepar anume multe conserve, ca să le avem pentru iarnă și pentru zilele de post: fasole păstăi, zacuscă, tocană de toate felurile, dovlecei în suc de roșii și lista este mult mai mare. An de an, în jur de 300 de borcane sunt așezate pe rafturi, în beci. Ne ajută să economisim și sentimentul e unic, când știi că de la micuța sămânță, până la produsul finit, este doar munca și mâna ta și darul naturii. Nu folosim conservanți la niciun produs din gospodăria noastră, chiar și pentru țuică am folosit miere de floarea-soarelui, pentru a ajuta fructele să fermenteze și să aibă o aromă și o tărie aparte.

miere

Foto: Miere de albine, bogăția din stupul de albine.

Produsele stupului, după preferințe
Niciodată nu ne lipsesc lămâile din casă. Limonada o preparăm cu miere după preferințe. Rebecca preferă mierea de rapiță, Patrick și soțul meu Gică, pe cea polifloră, iar eu o aleg pe cea de salcâm, pe care o introduc în majoritatea preparatelor, fiind și cea mai rezistentă la cristalizare, dar și cea mai pură. Gustul și calitatea mierii fac diferența! Recoltăm ceară naturală, mă ajută mult la prepararea unguentelor, ea fiind cel mai puternic conservant natural. Adunăm propolis din care preparăm tinctură și o introduc în diverse preparate. Tinctura de propolis ar fi recomandarea mea nr. 1 în materie de produse apicole. Consider propolisul cel mai de preț leac apicol. Amestecat cu miere, rezultă un produs nu numai gustos, dar și extrem de sănătos. Polen crud conservat în starea lui naturală, miere de toate tipurile, obținută uneori din deplasările în pastoral alese cu mare grijă, tot ce ne oferă stupul prețuim și comercializăm cu mare drag. Fructe uscate — cătină și nuci (unele alese cu grijă din magazine de specialitate, altele din propria gospodărie), ajung să fie conservate în miere și sunt o bunătate.

stup

Îndrăgostiți de albine
Despre ce am putea vorbi noi patru, la nesfârșit? Despre apicultură, despre magicele insecte, albinele! Pe scurt, povestea sună cam așa: albinele au fost pasiunea, dar și visul împlinit al soțului meu. Tatăl lui a adus un stup cu albine acasă, pe când el era mic și ceea ce făcea multe ore din zi, era să le privească neîncetat. Încă de atunci i-au părut extrem de interesante și i-au intrat la suflet. Meseria de tâmplar se potrivește bine cu cea de apicultor, ceea ce face să aibă în jurul lui stupari. A achiziționat un stup în anul 2006 și de atunci a studiat, a practicat, a înțeles ceea ce înseamnă cu adevărat albina, s-a dedicat apiculturii, iar în felul acesta, an de an, ne-am dezvoltat. A reușit să mă facă și pe mine să le îndrăgesc foarte mult și, firesc, să transmitem și copiilor aceleași sentimente. Reușim să aducem în casă un venit care să suplinească lipsa unui loc de muncă pentru mine. Ceea ce este cel mai important: am reușit să alegem ceea ce putem face, pentru a rămâne cât mai mult timp uniți, iar eu să pot să îmi educ și să cresc copiii în armonie deplină! Avem sentimentul că albinele ne întregesc familia. Mergem împreună cu stupii cu albine în pastoral, când avem ocazia. Copiii sunt foarte implicați și cunosc extrem de multă teorie. Rebecca este chiar ucenicul fidel al tatălui. În schimb, învațăcelul junior Patrick încă are teamă de acul albinei și merge de fiecare dată cu emoții, dar studiază de la depărtare.

albine

Foto: Copiii familiei Panfiloiu nu au frică de albine.

Dorința de a mânca sănătos ne-a făcut să creăm o mulțime de preparate apicole, care ulterior au fost apreciate și recomandate de frați, prieteni, cunoștiințe. Noi, producătorii, suntem principalii consumatori, degustători, dar și cei care testează cosmeticele, efectul lor. De partea de soft a afacerii mă ocup doar eu. Eu studiez cărți cu specific, adun plante, prepar uleiuri esențiale, comand materiale, ambalez, fotografiez, prepar tot felul de minunății cu produse din propria fermă. Satisfacția este imensă când te oprește lumea pe stradă și îți se spune că unguentul tău cu gălbenele este un adevărat elixir.
Dacă ajungi să cunoști cu adevărat albinele, îți pot da lecții de viață. Sunt ordonate, calculate, precise, extrem de harnice și, pe cât sunt de mici, pe atât sunt de înțelepte! Ele trebuie înțelese și susținute în munca lor, de către apicultori.
Mult succes vă doresc tuturor, în tot ce faceți!

Sunt foarte încântată că anul acesta am adaptat pentru prima oară în grădina noastră cartofi dulci. Sunt mici, dar foarte gustoși, sănătoși. Anul viitor voi planta mai mulți și mai devreme. Anul acesta am reușit să-i plantez în mai și a fost destul de târziu — din această cauză au rămas și mai mici! Cei cu coaja mov abia acum am făcut rost de ei și îi voi planta anul viitor. Rețeta este clasică, dar gustul este diferit și gândul că are atâtea tipuri de cartofi te face să o mănânci cu drag. Este o mâncare de post, dar foarte ușor o poți adapta ca tip de garnitură pentru friptură sau un cârnat de casă. Tocănița se prepară ușor și rapid, e excelentă pentru weekend, când ți s-au terminat ideile.

tocanita

Tocăniță din cartofi asortați

Ingrediente:
2-3 cartofi roșii
2 cartofi albi
2 cartofi dulci mici
3 cartofi cu coaja mov
1 ceapă mare
2 roșii proaspete
1 morcov de 
dimensiune 
mijlocie
ulei
sare
Preparare:
1. Toci cubulețe cartofii decojiți. Călești în puțin ulei ceapa tocată mărunt, morcovii rondele și apoi roșiile decojite, tăiate cubulețe. Adaugi puțină sare, piper și lași să fiarbă la foc mic, aproximativ 30 de minute.
2. La final, sărezi, asezonezi și presari pătrunjel verde.

 

 

turta

Foto: Turtă dulce cu miere de albine

Turtă dulce

Ingrediente:
circa 100 g miere de albine
2 ouă
1/2 plic praf de copt
1 linguriță pudră de scorțișoară
140 g zahăr pudră
350 g făină
opțional, nuci pentru decor
Preparare:
1. Mixezi ouăle cu zahărul, mierea și scorțișoara, până obții o cremă de consistența unei spume. Adaugi treptat făina cernută împreună cu praful de copt și frămânți un aluat elastic. Dacă aluatul se lipește, poți să mai adaugi puțină făină. Învelești aluatul în folie și îl păstrezi în frigider pentru 3 ore. Formezi biluțe de mărimea unei nuci și le coci la foc mediu, până capătă o nuanță aurie. Atenție, se coc repede și culoarea o capată și după ce oprești cuptorul și rămâne tava în cupor.
2. Pentru glazură, amesteci zahărul pudră cu puțină apă călduță. Ungi turtele și lași glazura să se usuce. Capătă un luciu și o culoare albă, la uscarea glazurii. Sunt puțin tari, dar a doua zi se înmoaie și devin un deliciu!

sfecla

Sfeclă umplută

Ingrediente:
6 sfecle de mărime mijlocie
50 g margarină de post sau 50 ml ulei
1 ceapă roșie
1 linguriță zahăr brun
150 g nuci măcinate
Pentru sos:
sucul de la 3 sfecle
1/2 lămâie
1 lingură amidon alimentar
Preparare:
1. Cureți sfecla și o pui la fiert. O lași să fiarbă numai pe jumătate, apoi o scurgi și scoți o parte din miez, astfel încât să păstrezi pereți groși de 1 cm.
2. Călești în margarina topită ceapa tocată și adaugi zahărul și nucile. Amesteci pentru 2 minute, apoi lași să se mai răcească în vasul acoperit. Umpli sfeclele cu amestecul pregătit și le așezi în vas termorezistent.
3. Amesteci sucul de sfeclă proaspăt stors, cu amidonul, zeama de lămâie și un praf de sare. Adaugi sosul în vasul cu sfecla, acoperi cu un capac și introduci vasul în cuptorul preîncălzit, la foc mic, pentru 30 de minute. Decorezi preparatul cu nuci și îl servești cald sau rece, după preferință.

peltea

Am încercat mai multe variante de dulceață, de-a lungul anilor. Anul acesta am tocat gutuile cubulețe, cu cuțitul și am fost mulțumită de rezultat: un gust dulce-acrișor și aromă plăcută de gutui.

Dulceață și peltea de gutui

Ingrediente 
pentru dulceață:
5 kg cubulețe de miez de gutui
2 kg zahăr pentru sirop și zahăr pentru pus în straturi
1 l apă
Preparare:
1. Așezi în straturi cubulețe de gutuie și presari pe fiecare strat zahăr. Le lași astfel pentru câteva ore și, periodic, le amesteci pentru ca zahărul să se mai dizolve în siropul lăsat de gutui.
2. Siropul lăsat de gutui nu este suficient pentru a fierbe fructele. Pui 2 kg de apă cu 1 litru de apă pe foc și fierbi până se dizolvă. Adaugi gutuile și siropul lăsat și fierbi la foc mic.

Ingrediente pentru peltea:
gutui cu tot cu coajă și cotor
zahăr
lămâi
Preparare:
1. Așezi gutuile într-o oală și le acoperi cu apă. Le fierbi până când pătrunde furculița, apoi acoperi cu un capac și lași să se răcească lent.
2. Scurgi apa în care au fiert și,la fiecare litru de lichid, adaugi 700-1000 g zahăr. Eu prefer să fac o peltea mai deschisă la culoare, adaug 700 g zahăr și o fierb până îmi place consistența ei. După ce începe să clocotească siropul și se ridică spuma, când ți se pare că siropul s-a mai legat, iei vasul de pe foc și probezi pe o farfurie rece, dacă se leagă.
3. Când jeleul a ajuns la consistența dorită, adaugi zeamă de lămâie, după gust: la un litru de peltea, zeama de la o lămâie. Pui pelteaua caldă în borcane și o lași să se răcească lent.

Sfat: Pune cotorul gutuilor cu tot cu semințe, deoarece dau o aromă diferită preparatului și conțin multe pectine, care ajută pelteaua la coagulare.

Foto: arhiva personală

Citește și articolul de aici!

Abonare newsletter

Fii la curent cu noutatile PracticInBucatarie.ro!

Add Comment

+

Abonare newsletter

Fii la curent cu noutatile PracticInBucatarie.ro!