Gusturile nu se discută, dar se educă!

Gusturile nu se discută, dar se educă!

”- Copilul meu nu mănâncă deloc pește, cu ce l-aș putea înlocui?
– Cu o pisică, pisicile adoră peștele.”

Nu, nu trebuie să înlocuim copilul! Și nici să-i impunem așteptările noastre abstracte. Nu trebuie să-l comparăm cu niciun alt copil și cu niciun alt traseu de dezvoltare, ci trebuie să-i respectăm individualitatea și ritmul propriu de dezvoltare.
Dezvoltarea copilului nu este liniară – are și perioade de stagnare sau acumulare. Dezvoltarea are și un puternic caracter imitativ: acţiunile şi preferinţele părinţilor vor fi însuşite în bună măsură de către copil.
În materie de alimentaţie, preferinţele copilului se vor cristaliza bazându-se pe alimentele, gusturile, aromele pe care adulţii i le oferă şi, desigur, pe ce observă că mănâncă sau beau „oamenii mari”. Atenţie deci la exemplul personal!

sanatate

Foto: Dr. Diana Voican, medic pediatru și coordonatorul Programului de educație nutrițională pentru preșcolari Sănătos de mic, dezvoltat de Asociația SAMAS. https://sanatosdemic.ro/

 

Uneori, copilul doreşte altceva, sau mai mult, ori mai puţin decât îi oferă adultul. Cum să evităm un conflict? Nu e întotdeauna simplu. Argumentele logice sunt de oarecare folos, dar copilul reacţionează bine la exemple din zonele pe care le cunoaşte şi în care are încredere: părinţii, bunicii, personajele pozitive din poveşti ori din desenele animate, animalele îndrăgite. Faptul că pisica sau căţelul nu mănâncă dulciuri concentrate şi nu consumă băuturi carbogazoase (puteţi proba asta şi practic) poate fi un argument mai bun decât a opera cu explicaţii logice mai presus de nivelul său de cunoaştere. Popeye marinarul sau Doctoriţa Pluşica și alte personaje din filme sau desene animate sunt „liderii de opinie” la care se raportează copilul.

Îl facem să mănânce sănătos?

Asigurați un meniu echilibrat: legume şi fructe, cereale integrale, lapte şi lactate cu conţinut redus de grăsime, peşte, carne slabă, ouă, apă, asigurând necesarul caloric şi de nutrienți, fibre, vitamine, minerale, hidratare.
Reduceţi consumul de grăsimi saturate, alimente prăjite, sare și dulciuri concentrate.
Alegeți un stil de viață sănătos pentru întreaga familie. Pe cât posibil, masa trebuie luată în familie.
Încurajați copilul să încerce gusturi noi. Preferinţa pentru alimente se formează în perioada de diversificare a alimentației, dar continuă să se formeze și în perioada preșcolară.
Încurajați copilul să descopere gusturi și texturi noi, prin prepararea variată a alimentelor sau prin combinarea lor. Povestea şi jocul sunt cheia pentru a-i stârni curiozitatea şi a-l „împrieteni” cu alimentele.
Obișnuiți copiii cu fructele și legumele încă din primul an de viață. Disponibilitatea copiilor de a accepta legume și fructe este maximă până la 1 an și se reduce după această vârstă și în perioda preșcolară, când neofobia (refuzul alimentelor noi) este maximă. Câteva fructe şi legume de sezon aşezate jucăuş pe o farfurie, la îndemâna copilului, îi vor trezi curiozitatea şi pofta.
Încercați să nu oferiți desert la mesele principale, mai ales ca recompensă. Alimentele dulci (fructe, iaurt sau brânză de vaci cu fructe, de preferat îmbogățite cu calciu și vitamina D, mai rar biscuiți, prăjituri sau puțină ciocolată), își vor găsi loc la gustarea de după amiază, înainte de joaca activă sau sport. Puneți permanent la îndemâna copilului un vas plin cu mere, pere, prune sau alte fructe de sezon.
Limitați accesul copilului mic la frigider sau la dulapul cu alimente și evitați stocarea de bomboane, chipsuri, prăjituri, alune, patiserie, băuturi dulci.

 

Ce nu este bine să facem?

1 Nu e bine „nu“! Este greșit să interzicem total copilului anumite alimente. Ele vor deveni astfel doar mai interesante și mai dorite. Este preferabil să controlați porțiile şi să compensați. De exemplu, dacă un copil a avut la desert prăjitură cu ciocolată, la gustare acesta va primi un iaurt simplu şi un fruct.

2 Nu e bine să-l punem să mănânce tot din farfurie – riscăm să creștem un mic obez. La 3 ani, copilul are deja formate circuitele care reglează foamea și sațietatea și poate să își ajusteze singur aportul.

3 Nu e bine să folosim mâncarea nici pe post de premiu, dar nici drept pedeapsă! Hrana trebuie înţeleasă de copil ca o necesitate şi o plăcere. Dacă un fel de mâncare este refuzat de copil, nu oferiți alternative mai puţin sănătoase.

Implicați copilul la cumpărături și la pregătirea mesei. Învățați-l să aleagă alimentele, să citească eticheta, data de valabilitate.
Țineți cont și de preferințele copilului. „Negocierea” la masă este o posibilitate, dar între alimente din aceeaşi grupă (banană contra măr, nicidecum ciocolată în loc de măr).
Totuşi, e mai bine să întrebaţi copilul ce şi-ar dori pentru următoarea masă sau gustare, sau pentru a doua zi, ca să puteţi planifica un meniu echilibrat.
Încurajați consumul de apă. Copilul de 2-3 ani trebuie să consume 1,3 litri de apă zilnic, iar cel de 4-6 ani 1,6 litri – mai mult atunci când este foarte cald sau la efort fizic mai intens. Apa poate fi parţial înlocuită cu ceai sau lapte, NU cu băuturi răcoritoare îndulcite.
Există totuși și situații izolate, în care copilul ajunge să dezvolte adevărate „fobii alimentare”, de exemplu refuzul tuturor alimentelor de culoare verde. În aceste cazuri, dacă toate încercările noastre au dat greș, chiar și tentativele mai puțin etice de a ascunde alimentele nedorite în diverse preparate, iar copilul este privat de anumite principii esențiale în buna sa dezvoltare și creștere, este indicat să apelăm la specialiști în psihologia copilului în paralel cu medicul pediatru.

Foto: arhiva personală

Citește și articolul de aici!

Add Comment