Drumul Crucii – Ultimii pași în lumea aceasta ai lui Iisus Hristos

Drumul Crucii – Ultimii pași în lumea aceasta ai lui Iisus Hristos, 
omul cel mai frumos și curat al tuturor timpurilor

Grădina Ghetsimani era locul de rugăciune, de pace pe care Iisus îl iubea cel mai mult din tot Ierusalimul. În ebraică, ghetsimani înseamnă „tescuirea măslinelor”. Măslinii care înconjoară zona dăinuie din timpul Mântuitorului; ei își amintesc poate cum Domnul i-a învitat pe Sfinții Apostoli să se roage împreună cu El înainte să fie vândut de Iuda, dar i-a găsit adormiți.

Ghetsimani se află la est de Ierusalim, pe albia râului Chedron, cunoscută sub numele biblic de Valea Iosafat. Potrivit tradiţiei creştine, în râul Chedron, chiar în zona Ghetsimani, se va petrece Judecata de Apoi.
După Cina cea de Taină, Hristos și ucenicii Săi s-au retras în Grădinea Ghetsimani spre a face rugăciunea; Iisus le-a spus ucenicilor: „Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo și Mă voi ruga”, apoi, luându-i cu Sine numai pe Petru și pe fiii lui Zevedeu, S-a retras cu ei mai departe. Față de cei mai apropiați dintre apostoli, Domnul nu Se sfiește să-Și arate tulburarea: „Întristat este sufletul Meu până la moarte”, le mărturișeste El. Niciodată nu a fost Iisus așa de abătut și nu a făcut o asemenea destăinuire.
Domnul se roagă cu lacrimi fierbinți pentru a trece paharul suferinței de la El, însă „nu voia Mea, ci voia Ta să se facă”, Îi spune Tatălui Ceresc. Se spune deci că, „Iisus s-a cununat în duh cu moartea”. Voia Tatălui va face: aici în Grădina Ghetsimani Iuda îl vinde pe Iisus și încep patimile Mântuitorului. Mântuitorul îl primește pe Iuda cu dragoste: „Prietene, pentru ce ai venit?”.

În Grădina Ghetsimani se află acum Biserica Națiunilor. Prima biserică a fost ridicată aici în secolul al IV-lea, a fost distrusă de cutremur în 747, apoi cruciații au ridicat o nouă biserică în 1170, și aceasta distrusă în 1345. Biserica actuală, construită de arhitectul italian Antonio Barluzzi, în anul 1924 și cunoscută și sub numele de Biserica Agoniei, are 12 calote, după numărul națiunilor care au contribuit la ridicarea ei. Adăpostește piatra pe care a fost vândut Mântuitorul de către Iuda. Geamurile sunt acoperite cu vitralii violet, care nu permit decât puțin luminii să pătrundă în interior, semiîntunericul simbolizând vânzarea, lupta întunericului cu lumina, punerea „Luminii sub obroc.”

În Ierusalimul timpurilor lui Iisus, Golgota, ca loc de pedeapsă prin răstignire, dar şi Mormântul lui Iisus, se aflau dincolo de zidurile oraşului.
După condamnarea la moarte, Iisus a fost condus „la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care evreieşte se zice Golgota”, în afara Ierusalimului.
La 70 de ani de la aceste evenimente, în urma revoltei evreilor împotriva romanilor din anul 70 d.Hr., Ierusalimul a fost complet distrus; pe ruinele sale Împăratul Adrian a construit un oraş nou – Aelia Capitolina – dorit să fie identic cu cel vechi. Pe locul Golgotei şi al Sfântului Mormânt au fost ridicate temple romane.
Odată cu emiterea edictului de la Mediolan de către împăratul roman creștin, Constantin cel Mare, Sfânta Elena, mama împăratului, a distrus la rândul ei templele păgâne romane şi a construit Biserica Sfântului Mormânt (325-335). Începând cu secolul al VII-lea, Palestina cu tot cu Ierusalimul a trecut în mâinile perşilor (614-628), iar mai târziu ale arabilor (630-1099). Biserica a fost serios deteriorată, chiar dacă nu distrusă din temelii. În anul 626, patriarhul Modest a refăcut biserica.
În anul 1009, arabii conduşi de califul Hakim au distrus aproape complet Biserica Sfântului Mormânt. Abia în anul 1042, cu ajutorul şi sprijinul material al împăratului Constantin Monomahul, Biserica a fost reconstruită din temelii.
În anul 1187, când Saladin ocupă Ierusalimul, Biserica Sfântului Mormânt este confiscată şi închisă, devenind proprietatea musulmanilor. În anul 1246, două familii au primit dreptul de a deţine cheile bazilicii – tradiţie rămasă până astăzi.
Ura, rivalitatea, fanatismul şi desele ciocniri sângeroase dintre comunităţile creştine au fost folosite de mameluci şi mai târziu de otomani, care au transformat locurile de pelerinaj într-un negoţ profitabil, vânzându-le celor care ofereau preţul cel mai mare. Abia după intervenţia Organizaţiei statelor europene în anul 1857, comunităţile creştine rivale au ajuns la o înţelegere semnând Tratatul cu privire la regimul locurilor de pelerinaj cunoscut drept status quo.

După cutremurul din 1927, starea bisericii s-a înrăutăţit considerabil şi a necesitat o intervenţie neîntârziată pentru salvarea de la distrugerea definitivă. Abia în anul 1958, cele trei Biserici principale: cea ortodoxă, cea catolică şi cea armeană au ajuns la o înţelegere unanimă cu privire la lucrările de conservare a monumentului. În interiorul Bisericii Sfântului Mormânt se află mai multe locuri sfinte:
1. Piatra Ungerii – locul unde Iosif a pregătit trupul lui Iisus pentru punerea în mormânt.
2. Locul femeilor, din care sfintele femei şi Ioan au privit Răstignirea.
3. Golgota – locul Răstignirii
4. Mormântul lui Iisus –  din centrul rotondei.
5. Mormântul lui Iosif din Arimateea, săpat în stâncă.
6. Locul „Nu Mă atinge” – unde Hristos S-a arătat, după Înviere, Mariei Magdalena şi i-a spus: „Nu Mă atinge!”.
7. Stâlpul Biciuirii – Capela Catolică, în centrul căreia s-a păstrat cea mare parte a coloanei de care a fost legat Hristos înainte de Răstignire.
8. Închisoarea lui Iisus şi Capela Plângerii – se află în adâncul arcadei Bisericii Sfântului Mormânt unde Hristos a fost ţinut un timp.
„Drumul Crucii”, „Via Dolorosa” în latină, înseamnă „Drumul durerii” și este calea urmată de Domnul nostru Iisus Hristos, cu Crucea pe umeri, de la pretoriu unde a fost dată sentinţa de condamnare la moarte, până la Golgota, locul unde a fost răstignit.
Drumul Crucii cuprinde cele 14 opriri legate de Patimile Domnului. Primele două dintre ele se află pe teritoriul Pretoriului (Fortăreaţa Antonia), următoarele şapte – în oraş, iar celelalte – pe teritoriul Bisericii Sfântului Mormânt.
1. Condamnarea la moarte – Iisus este condamnat de Sanhedrin, Consiliul preoților, care a cerut ca Pilat să Îl execute pe Iisus. Faptul că evreii au încredințat autoritatea religioasă supremă Sanhedrinului a dus la corupție în rândul multor preoți și scribi din Sanhedrin și, când Iisus a început să-i învețe pe oameni o învățătură care submina autoritatea lor, au complotat împotriva Lui și, în cele din urmă, au cerut crucificarea Lui de către guvernul roman.
2. Punerea Crucii pe umerii Domnului în curtea Pretoriului – Când Iisus a fost arestat, câțiva l-au arătat pe Petru, ca unul dintre cei care Îl urmează pe Iisus. Petru a negat, de trei ori, exact cum prevestise Mântuitorul. Petru era ucenicul pe care Iisus îl iubea și în care avea încredere, care a fost martor la multe minuni și chiar a umblat pe apă împreună cu Iisus. Lepădându-se de Iisus de frica de a nu fi arestat și el, Petru a demonstrat atunci slăbiciunea umanității – pe care Mântuitorul o știa foarte bine.
3. Iisus cade sub greutatea Crucii pentru prima dată, este biciuit și încununat cu spini.
4. Întâlnirea lui Iisus cu mama Sa.
5. Întâlnirea cu Simon Cirineanul căruia romanii îi poruncesc să ajute la purtarea crucii.
6. Întâlnirea Domnului cu 
Veronica, cea care Îi șterge sudoarea frunții.
7. Iisus cade pentru a doua oară.
8. Întâlnirea Domnului cu femeile care îl plângeau, pe care le consolează: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
9. Iisus cade a treia oară.
10. Iisus este dezbracăt de veșmintele Sale pe Golgota și răstignirea pe Cruce.
11. Iisus este bătut în cuie pe cruce. Îîi promite Împărăția Sa tâlharului care a crezut în El. Tâlharul avea să devină unul dintre primii oameni care au intrat în paradis prin har, prin credința în Iisus Hristos. Iisus, în ceasul morții Sale, încredințează grija mamei Sale preaiubitului Lui ucenic, Ioan.
12. Iisus moare pe Cruce după ce I-a cerut lui Dumnezeu să-i ierte pe aceia care, în ignoranța lor, Îl omorau.

În Biserica Mântuirii se vede și acum Piatra Calvarului. Deasupra au fost ridicate crucile lui Iisus și ale celor doi tâlhari. În rocă se vede o fisură largă cauzată de cutremurul care a avut loc în ziua morții lui Iisus. În momentul morții lui Iisus, perdeaua din Templu (catapeteasma) care îi separa pe oameni de Sfânta Sfintelor s-a rupt de sus în jos – terifiant pentru toți evreii care au fost martori la eveniment, care nu au înțeles că acel lucru însemna sfârșitul vechiului legământ și începutul noului legământ. Omul nu mai trebuia să sufere despărțirea de Dumnezeu din cauza păcatului, ci acum putea să se apropie de tronul harului cu îndrăzneală în rugăciune pentru iertarea păcatelor. Viața și moartea ca jertfă a lui Iisus Hristos au îndepărtat bariera păcatului, făcând posibil ca omul să obțină mântuirea prin har.
13. Pogorârea lui Iisus de pe Cruce și ungerea cu miresme
După ce Iisus a murit și a fost luat jos de pe cruce, a fost dus într-un mormânt pus la dispoziție de un om numit Iosif, din cetatea evreiască Arimateea. Iosif era și el membru în Sanhedrin, dar s-a opus judecării și crucificării lui Iisus. Iosif credea în secret că Iisus era Mesia, potrivit Scripturii, dar s-a temut de consecința recunoașterii în public a credinței sale. După ce Iisus a murit, Iosif s-a dus în secret la Pilat și a cerut trupul lui Iisus, ca să-I asigure îngropăciunea cuvenită.
14. Punerea lui Iisus în mormânt și Învierea.

Mănăstirea rusească „Înălţarea Domnului” se găseşte în mijlocul unei grădini imense din satul A-Tur de pe Muntele Măslinilor. Aici vieţuiesc acum aproximativ 50 de maici originare din Rusia, Arabia, România, Estonia, Australia şi Germania.
Capela Înălțării Domnului, aflată pe Muntele Măslinilor, în Ierusalim, este un loc de închinăciune, atât creștin, cât și musulman. Potrivit tradiției, acesta este locul de pe care Mântuitorul Hristos S-a înălțat la cer.
Micuța capelă rotundă păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos. Tot aici se află și locul de unde a asistat Maica Domnului la Înălțarea lui Iisus.

Iisus este cel mai bun și drept model pentru noi, creștinii, din lumea întreagă, un model de sacrificiu, de curaj, de bunătate, de dăruire totală, de iubire, de prietenie. Să Îl prețuim, să Îl iubim, să Îl respectăm, să fim recunoscători că avem un prieten așa de bun, de simplu, de curat, de dulce, să nu ne despărțim de El niciodată, să Îi ducem dorul în fiecare zi, să ne fie dor de iubirea Lui, de iertarea Lui, să Îi dăruim ceva bun, din suflet, în fiecare zi, chiar… și un zâmbet îndreptat spre Cer.
Cununa lui Iisus a fost împletită din trei nuiele de spin târâtor care aveau patruzeci și doi de spini. Această specie este fără floare, fără frunze, numai niște nuiele elastice, pline cu spini ascuțiți. E atât de dureros încât de te-ar înțepa în picior, imediat s-ar umfla și s-ar înnegri locul, de parcă acel spin ar fi otrăvit. Medicul Sotirios Crotos, unul din uceniciii care au ajutat la coborârea de pe Cruce a lui Hristos, mărturisea:
,,Coroana de spini era foarte îndesată pe cap. Am zis în gând: ,,Doamne, ajută-mă!”. Mi-a dat în gând să torn ulei de jur-împrejurul ei, pe dedesubt. Am turnat și cele trei nuiele de spin târâtor au ieșit, lăsând spinii înfipți în cap.
Doamne Dumnezeule, tot capul era numai cheaguri de sânge, amestecate cu păr. I-am spălat capul, l-am masat ușor cu ulei de migdale și am cules ușor toți spinii, lăsând în urma lor găuri, cu totul patruzeci și două.
Cine putea să bea acest pahar al durerii? Numai un singur Om, numai Cel care a venit să ne răscumpere și care a purtat toate crucile și păcatele firii omenești, numai Cel care a împăcat Cerul cu Pământul și pe Om cu Dumnezeu: Iisus Hristos.

Articol și foto Felicia Vanea

Citiți și articolul de aici.

Add Comment