Andreea Marin arată că nu există „nu se poate!“

Am revăzut-o pe cea mai iubită prințesă a inimilor de la noi parcă mai frumoasă, mai sigură pe ea și la fel de caldă ca totdeauna. Energică, plină de viață și foarte ocupată, pentru că, deși nu mai aduce surprize frumoase pe ecran, le aduce chiar în viață – și anume în viețile celor care sunt pe punctul de a-și pierde speranța. Am vorbit cu Andreea cu ocazia Galei Aici pentru Tine de la Brașov, pe care a prezentat-o, fiind una dintre campaniile în care se implică activ

Cu ce gânduri ai venit aici la Brașov, pentru campania „Aici pentru tine”?
Campania Aici pentru tine își propune să ducă la bun sfârșit visul de a construi în inima țării, la Brașov, un centru comunitar dedicat tinerilor în special, – dar nu numai lor – în ideea de a uni două lumi: lumea celor care nu au speranță, care trăiesc în sărăcie sau în familii dezorganizate, cu lumea copiilor care au condiții de viață bune. 
Așezați împreună s-ar putea dezvolta armonios, ajutându-se unii pe alții cu sprijinul specialiștilor de toate tipurile de care au nevoie, ce vor fi parte din programul acestui centru. Copiii vor trece prin viață dezvoltându-se chiar dacă acasă nu au condițiile prielnice, chiar dacă acasă nu sunt încurajați să meargă pe direcția bună. Au nevoie de echilibru pentru a avea șansa de a merge corect prin viață. În acest moment adunăm bani, prin toate modalitățile posibile, pentru acest centru la Brașov. Asociația Aici pentru tine este inima acestei povești, iar eu o susțin cu toată inima!

 

Foto: Andreea Marin – MilanoAndreea Marin

 

Foto: Andreea Marin – Milano

Care sunt campaniile care ți-au fost cele mai dragi?
N-aș putea să le clasific, toate sunt dragi sufletului meu. În fiecare dintre ele există o bucățică din mine, creativitatea așezată în fiecare proiect, implicarea directă, fizică, fiecare vorbă încărcată cu energie pozitivă, contactul cu oameni buni, cu oameni care au nevoie de sprijin, toate aceste ingrediente fac din fiecare campanie pe care am traversat-o un moment de neuitat.

Ce lipsește din spațiul public din România?
Onestitatea – e nevoie să fim mai sinceri cu noi, iar dacă suntem persoane publice este nevoie să fim mai sinceri față de cei care ne urmăresc. E atâta imagine și atât de puțină concretețe în ceea ce se întâmplă în spațiul public din România, pentru că oamenii, dincolo de fotografii și filme și vorbe aruncate în eter sau în social media, ar trebui să aibă fapte concrete, care să lase ceva în urmă – de fapt asta ne interesează.

Mulți i-au spus că seamănă cu Audrey Hepburn, iar pozele cele mai iubite cu ea sunt pozele în care o întruchipează pe marea actriță. Pentru că viața de multe ori este chiar pe măsura filmului, Andreea se implică acum cu grație, dăruire și tandrețe în numeroase acțiuni umanitare, la fel ca și Audrey. La cei 45 de ani ai ei trăiește intens și dăruiește viață și bucurie de a trăi.

Ce ai vrea să transmiți femeilor din România?
Că nu există „nu se poate”! Am și o campanie în acest sens, ajunsă la a patra ediție. „Nu există nu se poate” sunt vorbele pe care tata mi le spunea în copilărie; am făcut din ele un fel de motto al meu și acum au devenit titlul campaniei pe care am creat-o acum patru ani și care îmi este foarte dragă deoarece schimbă viața femeilor din toate colțurile țării, care fie că sunt tinere, fie că au depășit 50 sau 60 de ani, nu mai au încredere în ele, nu mai găsesc posibilitatea de a se reechilibra – cu minte, trup și suflet.
Noi punem specialiști din toate colțurile țării la dispoziția lor, le introducem într-un program de 3 luni de zile care le readuce busola în mâini, le schimbă viața nu doar la nivel estetic, nu doar la nivel de sănătate, ci și la nivel de viziune pentru viitor și la nivel personal. E minunat ce se întâmplă, așadar urmăriți campania „Nu există nu se poate.”

Care este cel mai frumos gest de dragoste pe care l-ai făcut/care ți s-a oferit?
Pentru mine contează mai mult consistența și gesturile mici repetate, gesturile de fiecare zi care duc la ideea de iubire. Nu înseamnă prea mult să faci un gest strălucitor, dacă pe termen lung nu e urmat de consistența sentimentelor: ceea ce contează este să simți că ai un om pe care poți să te bazezi.

Ce ți-ar plăcea să faci acum în showbusiness? Televiziune sau altceva?
Nu știu de unde aș face rost de timp. Dincolo de găzduire, prezentare de evenimente mari, fie că e vorba de calitatea mea de producător al evenimentelor mari în țară și peste hotare, de calitatea mea de lifecoach, de președințe al Fundației Dăruiește Viața și ambasador UNICEF, ceea ce mă implică des în acțiuni umanitare în diferite moduri, de purtător de cuvânt al unor branduri naționale și internaționale – ceea ce înseamnă folosirea imaginii mele doar în sprijinul celor în care cred (asta pentru că aleg cu cine lucrez), fie că e vorba de filmări, de apariții săptămânale la televiziune, de interviuri în presa scrisă sau online, de preocuparea mea pentru social media, dar cu echilibru, toate acestea creionează povestea unui freelancer care se ocupă de fapt de comunicare în toate modurile.

Foto: Andreea Marin

 

Spune-mi un star și un model.
Audrey Hepburn este pentru mine un om cu calități rare, delicatețe, talent, frumusețe interioară și exterioară, cu o dăruire rar întâlnite. O figură complexă, o combinație pe care nu o întâlnești în fiecare zi. 
A fost ambasador UNICEF și simt o afinitate specială față de imaginea ei – spun „imagine“ fiindcă, din păcate, nu am avut șansa de a cunoaște un astfel de om. Ea rămâne înger pentru oamenii și copiii necăjiți de aici, chiar dacă acum este dincolo de nori.

Pot să-ți spun că semeni cu ea, sau ai ceva din ea?
Mulțumesc. Am făcut de mai multe ori, la ideea editorilor de modă, ședințe foto în țară și în străinătate întruchipând-o. Probabil că nu au fost întâmplătoare aceste propuneri. Sunt cele mai „votate“, cele mai iubite de public dintre fotografiile mele, deși în acești 27 de ani de când apar pe ecran am mii de fotografii diverse.

Spune-mi o femeie frumoasă!
Prințesa Diana.

Ce ți-ar mai plăcea să înveți sau să încerci nou?
În fiecare zi învăț ceva nou. Mă interesează un spectru larg de informații: în ultimii ani mă ocup fooarte mult de comunicare în sănătate și acolo e foarte mult de învățat. Chiar dacă nu ești medic sau profesionist în domeniu, merită să încerci să afli din ce în ce mai multe noutăți și eu doresc să învăț din ce în ce mai multe deoarece vreau să văd că și în România se ajunge la aceeași grijă față de pacient, copil sau matur, așa cum ai încredere că vei găsi când intri într-un spital civilizat din străinătate. Lucrurile au început să se miște mult mai bine pe acest tărâm și la noi acasă, dar cred că e loc de mai bine și pun umărul așa cum pot eu.
Luna ce urmează începem campania care aduce în prim-plan telemedicina sau medicina viitorului: pacienții vor putea fi sfătuiți, tratați, monitorizați și de la distanță, nu doar fiind internați în spital. Purtând pe corpul lor un echipament simplu ce poate fi atașat și purtat timp de o săptămână, ei vor putea fi urmăriți din centrul de telemedicină de către medici și/sau asistentele medicale timp de 24 de ore din 24, astfel că parametrii lor vitali sunt în atenția specialiștilor în fiecare moment. În acest fel se pot recupera după o afecțiune cardiacă de exemplu, pot avea parte de prevenție atunci când au niște semne, dar încă nu e detectată o boală. Multe lucruri se pot întâmpla în bine înainte 
ca omul să ajungă în punctul critic.

Foto: Andreea Marin – Nu există „nu se poate„!

Despre ce ar trebui să discute acum mass media și nu o face?
Să zicem că o face doar tangențial: să discute despre lucrurile cu adevărat serioase, despre oamenii care au idei îndrăznețe și pe care nu-i susține nimeni pentru a le dezvolta, pentru a le duce până la capăt. E loc de bârfe, scandaluri și poze care nu ne fac nicio onoare, dar nu e loc pentru oamenii care merită cu adevărat să fie pe primele pagini ale ziarelor.

În ce domeniu este cea mai mare nevoie de educație acum în România și cam lipsește?
Este nevoie de cursuri de prim ajutor pentru ca micuții noștri să știe la timp cum pot acționa într-o situație dificilă față de ei înșiși, față de prieteni și colegi sau chiar față de părinți, dacă se află într-un moment dificil.
E mare nevoie de educație în privința folosirii internetului care poate aduce mari necazuri celor fără experiență, dar și în privința industriei înfrumusețării care nu e întotdeauna un sprijin pentru copii dacă ei nu știu ce produse le sunt destinate, ce produse nu le afectează tenul și corpul, dacă nu știu cum și unde să se oprească și-și copiază necontrolat vecinii, colegii.

Ce ți-ai dori pentru fiica ta, Violeta?
Alegerea pe care o va face pentru drumul ei îi aparține. Vreau să facă ceea ce îi place, știu deja cât e de important să muncești pentru ceea ce iubești. O voi susține, dar până atunci sunt un ghid al ei în direcțiile în care are nevoie de sprijinul meu. În acest moment e un elev foarte bun, încă nu se întrevede o direcție clară, pentru că e bună la toate în școală. O văd un om sensibil, cu un talent special la scris; scrie scenarii minunate în engleză în mod special și în egală măsură cântă foarte frumos, îi place și actoria, însă și la matematică e la fel de bună. Nu am încă indiciile să bănuiesc ce va fi în viitorul ei. Ce-mi doresc pentru copilul meu nu e să fie un copil genial sau perfect, i-am vorbit chiar despre perfecțiune ca fiind o presiune prea mare pe care nu mi-o doresc pentru ea. Îmi doresc să fie un copil fericit. Dar a fi fericit nu e întotdeauna sinonim cu a fi un vârf într-un domeniu sau altul.

Am văzut la Gala „Aici pentru tine” un film absolut impresionant despre un copil într-o situație de sănătate extrem de complicată și dificilă, pe care Asociația Aici pentru tine l-a ajutat să facă primii pași spre însănătoșire. Știu că și tu ai o campanie prin care oferi celor cu situații medicale disperate șansa la sănătate și integrare socială.
Ajută-ne să ajutăm este campania în care medicii specialiști în chirurgie plastică și reparatorie care fac voluntariat pentru asociația Zetta realizează operații gratuite – anul trecut am reușit să ducem la bun sfârșit 125 de operații gratuite pentru oameni trecuți prin greu, prin incendii, prin experiența cancerului, accidente grave care au nevoie de reconstrucție, copii cu malformații, povești greu de dus. Medicii operează gratuit – este nevoie de ajutorul donatorilor – începând cu 2 euro și sfârșind cu oricât își doresc ei – pentru a cumpăra consumabilele folosite în operații. 125 de vieți și-au recuperat anul trecut zâmbetul și nu e puțin lucru.

Ce faci acum pentru sănătatea și frumusețea ta?
Încerc să am grijă de echilibrul meu pentru că fără sănătate orice vis rămâne la distanță de împlinire. Sunt atentă la semnele pe care corpul meu mi le aduce în față și încerc să fiu cât mai bine informată din acest punct de vedere, cred în prevenție, cred în analize care trebuie făcute măcar o dată pe an și aș da acest sfat oricui. În ceea ce privește frumusețea, e foarte important cu ce te hrănești, în ce cantitate. Moderație e cuvântul-cheie în privința sănătății, dar și în privința frumuseții. Poți fi tânăr mai mult timp dacă ai grijă de mișcare, respectiv să faci sport – nu neapărat performanță, dar mișcare, pentru că mișcarea e viață. Și contează foarte mult și ceea ce îi oferi creierului tău, hrană pentru minte – așadar minte, trup și suflet, toate la un loc, se ajută între ele!

Există dragoste la prima vedere?
Mai degrabă pasiune, aș spune. Am început să fac diferența între îndrăgostire și iubire profundă.

Dar dragoste la distanță?
Da, cu siguranță, pe aceasta o știu pe pielea mea. 
Împreună cu partenerul meu de viață am trăit doi ani pe continente diferite, văzându-ne din când în când. Există dragoste la distanță când doi oameni sunt potriviți unul pentru celălalt.

Cum știi că ești îndrăgostită?
Pur și simplu sufletul tău vibrează. Nicio poveste nu e ca alta, dar pentru mine contează cel mai mult povestea prezentului și acum mă simt cel mai bine. Mi se pare că sunt cel mai bine echilibrată – e și vârsta mea matură, 45 de ani. Sunt mai sigură pe mine, stau mai bine pe picioarele mele, lucrurile se simt altfel acum.

Acum mai mulți ani ai adoptat la distanță doi copii, unul din Niger și altul din China. Ce mai fac ei?
Acum sunt maturi, sunt adulți cât să nu ai aibă nevoie de sprijinul meu. Acest tip de sprijin, care există la nivel internațional și ar fi bine să existe la un moment dat și la noi în țară, înseamnă că atunci când ești „părinte la distanță“ oferi lună de lună o donație pentru acei copii, dar donația nu înseamnă ajutor direct pentru ei ca indivizi, ci pentru comunitatea în care trăiesc, pentru a se dezvolta: în satul lor se construiește latrină, școală, din banii oamenilor din lume, care de fapt ridică întreaga comunitate, ajutând astfel și la dezvoltarea acelor copii. În sistemul la care am aderat eu ajuți întreaga comunitate, nu creezi diferențe majore între ei, e mai corect gândit așa.

Care este peisajul tău preferat?
Iubesc muntele și întinderea de apă în aceeași măsură, dar acum îmi vine în minte imaginea celui mai înalt vârf din Africa pe care am urcat odinioară. Pe Kilimanjaro am văzut la 7 dimineața răsăritul soarelui printre ghețarii veșnici. Este ceva de neuitat.

Dar locul în care ți-ar plăcea să te stabilești, dacă ai putea alege oriunde?
Nu mi-am dorit niciodată să plec din România, deși am avut șanse serioase în acest sens, inclusiv profesionale. Îmi place acasă, îmi plac oamenii de aici – nu mă atașez atât de lucruri, cât mai ales de oameni, de limba mea. 
Însă îmi place să călătoresc și mă bucur că meseria mea îmi oferă această șansă. 
De curând am fost în Bali, un loc în care am găsit atâta sinceritate, serenitate și bunătate încât, dacă ar fi să aleg, ar fi aici sau insula Capri din Italia.

Unde ți-ar plăcea să petreci următoarea vacanță?
Următoarea vacanță va fi în Capri – mergem în fiecare an acolo.

Ce îți place să mănânci?
Din păcate, de toate. Sunt moldoveancă, noi facem mâncăruri grele, cu sosuri. Însă, cum spuneam, moderația e cheia succesului.

Dar să prepari?
Mâncăruri învățate acasă. 
Îmi plac și dulciurile, îmi plac grozav plăcintele poale-n brâu.

Ai ținut sau ții diete?
Pe perioade strânse, de exemplu după sărbători, da, de ce nu. Dar fără exagerări, cu mintea limpede, cu sfatul nutriționistului, nu după capul vecinei care vine cu o rețetă din ziar.

În ce epocă ți-ar fi plăcut să trăiești?
Mă descurc bine azi, deși tot ce e vintage mă atrage. Aș fi putut fi undeva în anii ’50. Îmi plăcea moda acelor ani, dar și acum două secole!

Cum te vezi peste 5 ani?
La fel de energică precum sunt și azi. Nu cred că am șanse să mă liniștesc. Și optimistă ca întotdeauna!

Interviu de Roxana Melnicu
Foto: Cristina Nichituș Roncea, arhiva personală, Guliver/Istock

Add Comment