Care e problema cu zahărul? – Interviu cu Dr Diana Voican medic pediatru

Deja nimeni nu se mai îndoiește că un consum intens de zahăr duce la dezordini metabolice majore, de la îngrășare, la hiperglicemie și diabet cu toate complicațiile lui și multe multe alte probleme. Totuși sunt puțini cei dispuși să renunțe la gustul dulce, pentru mulți sinonim cu plăcerea și siguranța. 
Cum preferințele alimentare și obiceiurile alimentare se formează în copilărie, încercăm să aflăm de la medicul nutriționist dacă și în ce fel putem modela aceste comportamente la copii .

Foto: Dr Diana Voican medic pediatru, cu specializare în nutriție și nutriție pediatrică

Dr. Diana Voican este medic pediatru, cu specializare în nutriție și nutriție pediatrică și este coordonatorul programului de educație nutrițională pentru preșcolari Sănătos de mic, dezvoltat de Asociația SAMAS.
 Sănătos de mic se desfășoară gratuit în grădinițele de stat cu program prelungit, iar activitățile programului se adresează atât cadrelor didactice și medicale, cât și părinților și copiilor. www.sanatosdemic.ro

„Nicio zi fără dulce! – pare să fie regula după care trăim și ne creștem copiii” spune dr Diana Voican. „Mesele se încheie cu „ceva bun” (a se citi dulce), mamele și bunicile se întrec în cel mai dulce desert, iar noi, adulții, ne dăm dezlegare la ciocolată, înghețată și biscuiți în fiecare zi, dând vina pe pofte și stres pentru asta.”

Tehnic și chimic

Zahărul este un aliment obținut din sfecla sau trestia de zahăr.
Din punct de vedere chimic, zahărul este un dizaharid (zaharoză) format dintr-o moleculă de glucoză și una de fructoză. Există două tipuri de zahăr: zahărul brut, nerafinat, care, pe lângă zaharoză, conține și urme din alte substanțe naturale, nutritive, provenite din planta de extracție, și zahărul alb rafinat, care conține numai și numai zaharoză, toate celelalte substanțe fiind înlăturate prin procedee chimice.
Însă „zahărul brun” nu e neapărat sinonim cu „zahărul brut”. Zahărul comercializat sub denumirea de zahăr brun poate fi zahăr brut, nerafinat, sau zahăr alb, rafinat, care a fost colorat după rafinare cu melasă sau caramel.

Metabolic

Zahărul se digeră repede, constituind o sursă rapidă de glucoză, monozaharid care este folosit în celulele organismului pentru producerea de energie.
Problema cu zahărul, pe lângă faptul că, atunci când este consumat în exces, contribuie direct la creșterea greutății (masei corporale), prin metabolizare și transformare în țesut adipos, este că are un mecanism de acțiune similar substanțelor din categoria drogurilor, provocând dependență. Astfel, zahărul activează la nivelul creierului aceiași receptori pe care îi stimulează și drogurile, declanșând producția de dopamină, hormonul care produce plăcere. Ca atare, creierul începe treptat să ceară din ce în ce mai mult zahăr.
Excesul de zahăr favorizează și apariția diabetului zaharat de tip 2.

De unde provine?
Zahărul adăugat ca atare în dietă reprezintă în medie aproape 270 de calorii din meniul unei zile sau mai mult de 13% din calorii pe zi în populația americană. 
Consumul este deosebit de mare în rândul copiilor, adolescenților și adulților tineri: – 15% din calorii la 4-8 an; – 17% din calorii la 9-18 ani.
Comparativ cu anii ’60, când se consumau 1,8-2 kg de zahăr pe locuitor/an, în prezent un individ consumă și 35 kg de zahăr pe an!
Sursa principală de zaharuri adăugate o reprezintă băuturile (răcoritoare, „sucuri de fructe”, ceai îndulcit, ape aromate). La adulți se adaugă băuturi energizante, băuturi alcoolice, cafeaua îndulcită. Celelalte surse majore de zaharuri: gustările și dulciurile – deserturi pe bază de făină, lactate, bomboane, ciocolată, gemuri, siropuri și toppinguri dulci. Împreună, aceste categorii de alimente reprezintă mai mult de 75% din aportul tuturor zaharurilor adăugate.
Mai există și zahărul ascuns în diferite alimente, altele decât cele dulci (mezeluri, conserve, sosuri, supe la plic, semipreparate etc.), care ridică procentul la aprox. 80%.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă un consum de maximum 3 lingurițe de zahăr pe zi (15 grame) pentru copii și 6 lingurițe (25-30 grame) pentru adulți.
Dar o linguriță de ketchup conține 4 g de zahăr, o cutie de suc de fructe poate să aibă 20 de grame de zahăr, iar o ciocolată ascunde cam 50 g zahăr!

Cum reducem consumul de zahăr

– Alegem băuturile fără adaos de zahăr (apa) în locul băuturilor îndulcite.
– Mâncăm fructe întregi, cu tot cu coajă, când e posibil, reducând astfel aportul de carbohidrați și calorii și crescând consumul de fibre.
– Limităm cantitatea de deserturi pe bază de cereale, lactate și zahăr (prăjituri) și le preparăm în casă ca să putem controla cantitatea de zahăr adăugat.
– Evităm cerealele îndulcite la micul dejun.
– Evităm semipreparatele, produsele de fastfood, conservele și mezelurile care conțin zahăr ascuns. 
Nu toate etichetele menționează cuvântul zahăr: îl veți găsi pe etichete denumit caramel, malț, melasă, zaharoză, sucroză, dextroză, glucoză, maltoză, xiloză, maltodextrină. Inclusiv fructoza, pe care o considerăm zahăr din fructe, este tot zahăr prelucrat.

Preferința pentru gustul dulce e probabil înnăscută, cam toți copiii îl aleg – problemele decurg chiar de aici pentru că această preferință este folosită ca metodă de „liniștire“ și „recompensare“. E o metodă sigură și răspândită, dar cum îi determinăm pe cei mari să controleze tendința aceasta la ei înșiși și să nu se mai comporte de parcă ar fi singura metodă de liniștire și recompensare? 
Asta din cauză că marile probleme de sănătate și dependență apar atunci când părinții oferă zahăr în exces și copilul greu se mai poate dezvăța de obișnuița de a consuma zahăr.
Am pus aceste întrebări doamnei dr Diana Voican.

Cunosc copii de grădiniță tratați de părinții lor cu dulciuri industriale (tip ciocolată, batoane, toate foarte dulci) și care resping categoric prăjiturile de casă făcute de bunici (echilibrate, moderate, considerate de toată lumea foarte bune). Acești copii sunt la curent cu toate reclamele și părinții susțin că „nu pot scăpa de ei“ la cumpărături. Este chiar o fatalitate sau numai o problemă de educație?
Este o problemă de educație și de atitudine în familie. Este nevoie de timp, răbdare, inspirație, ca să pregătești o prăjitură, este nevoie de ceva timp, pentru a curăța un fruct și a-l tăia, pentru a fi oferit unui copil mic.

Mi-e cam milă de copiii crescuți acum după trendul „fără dulciuri“ și în același timp mă gândesc cu groază ce se întâmplă cu ei când, adolescenți fiind, vor da de gustul zahărului, dacă nu în prăjituri chiar în preparatele de fastfood, care sunt doldora de zahăr ascuns. Cum îi învățăm pe părinți să educe gustul copilului oferindu-i de toate, dar cu măsură?
80% din alimentele procesate conțin zahăr, așa că excluderea totală a alimentelor fără zaharuri ar duce la deficite nutriționale asociate.
Educația este o condiție de bază în acest proces: informarea părinților pe orice cale – prin programe educaționale la nivelul grădinițelor, prin media, prin evenimente de masă, prin materiale informative distribuite părinților – este esențială.

Chiar rețetele „tradiționale“ de prăjituri „de casă“, moștenite „de la bunica“ sunt adesea asezonate cu niște cantități enorme de zahăr, nocive atât pentru părinți cât și pentru copii. Ar trebui să umblăm deci la rețetarul de familie!
Dacă în urmă cu câțiva ani, nu era o problemă cu cele 6-7 linguri de zahăr din rețeta prăjiturilor de casă, în prezent, în condițiile unei expuneri suplimentare la produse care conțin mult zahăr, conținutul de zahăr adăugat din aceste rețete devine îngrijorător. Trebuie verificat fiecare aliment „suspect” că ar conține zahăr, citind eticheta nutrițională și calculând ce cantitate intră în meniu. Este mai periculos excesul zilnic de zahăr, să zicem adaosul în ceai sau lapte, decât o prăjitură sau un dulce concentrat oferit ocazional, o dată sau de două ori pe săptămână.

Adesea părinții cred că înlocuind zahărul alb cu cel „brun“ cu „melasă“ „fructoză“ „miere“ „stevia“ sirop de arțar sau de mesteacăn sau de cocos cumva l-au neutralizat și prăjitura se transformă în ceva foarte sănătos. Când e oportun să folosim aceste alternative la zahăr și în ce măsură pot ele să atenueze impactul metabolic al zahărului?
Zahărul brun, melasa, caramelul sunt forme sub care se poate ascunde zahărul în produse. Siropurile diferite, mai ales cel de porumb, care conține o cantitate foarte mare de fructoză, sunt, de asemenea, la fel de nocive ca zahărul, dacă se consumă în cantități mari. Îndulcitorii, cum ar fi stevia, erythritolul, zaharina, au doar avantajul că nu au calorii, dar sunt tot produse industriale, ale căror efecte pe termen lung nu sunt îndeajuns studiate. Mierea poate fi folosită ca substitut pentru zahăr, poate fi și procesată termic, dar atenție și în cazul ei la cantitate, deoarece poate afecta la fel ca și zahărul activitatea pancreatică.

Copiii care cresc cu „sucuri de fructe“ preparate mai întâi în casă și apoi cumpărate vor cere apoi băuturi dulci – pe măsură ce cresc le vor alege pe cele mai accesibile și astfel devin consumatori de băuturi dulci și acidulate care au cel mai mare impact insulinic. Oare nu ar trebui repus în drepturi străvechiul ceai pentru bebeluși?
Apa, ceaiul simplu, neîndulcit ar trebui să fie singurele lichide din alimentația unui copil mic. Sucurile de fructe, chiar dacă sunt preparate în casă sunt foarte încărcate caloric – într-un pahar de suc sunt 3, 4 sau chiar 5 fructe – și copilul nu beneficiază de fibrele conținute în fruct, esențiale pentru un tranzit intestinal sănătos.

Care ar fi cel mai mare dușman al sănătății copiilor acum: excesul de zahăr sau lipsa de mișcare, de activitate care odinioară era considerată firească vârstei? Și de unde ar trebui să începem să acționăm pentru a crește copii sănătoși?
Cel mai mare dușman este lipsa informațiilor sau apelarea la surse nefundamentate. Programele de educație pentru părinți, educatori și cadre medicale implicate în gestionarea stilului de viață al celor mici, introducerea orelor de nutriție în grădinițe și școli, implicarea canalelor de media în promovarea unei alimentații și a unui stil de viață sănătos ar putea fi soluția.

Interviu de Roxana Melnicu; Foto: Guliver/iStock, PR

Add Comment