Îmi place compania mea, mă simt bine cu mine

Virginia Rogin este o actriță imensă. Impresionanta ei activitate în teatru și în film, rolurile care ne-au emoționat sau care ne surprind o așază în Hall of Fame-ul  teatrului românesc. Are o energie, o frumusețe, o generozitate pe care le împarte cu publicul, calități care i-au asigurat longevitatea în teatru, dar și în film. Fiecare întâlnire, într-un interviu cu ea, este o bucurie. Dacă vă e dor să o vedeți, acum face un rol interesant, evident negativ, adică ofertant, în serialul „Fructul oprit” de la Antena 1.

 

Foto: Actrița Virginia Rogin

Aveți un CV impresionant. Contează să fii profesionist?
Este o condiție esențială. Iar profesionalism înseamnă un cumul de foarte multe lucruri: punctualitate, aspecte care țin de meseria noastră, învățarea textului, studiul pe care îl faci personal. În meseria noastră, 80% reprezintă munca și, după aceea, vine talentul. Sigur, ai nevoie și de un dram de noroc.

Care sunt momentele din cariera dumneavoastră care v-au marcat devenirea?
Un rol extrem de important în cariera mea l-a avut perioada care a urmat după terminarea facultății, când am fost actriță la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț. Acolo am lucrat cu regizori extrem de importanți și, în acea perioadă, Teatrul Tineretului era considerat teatrul numărul 1 al țării și pepiniera Bucureștiului pentru actori. Adică, cei mai mulți își făceau stagiul acolo. Era rampa de lansare pentru un actor.

A fost noroc sau doar muncă?
Nu mă pot considera o persoană extrem de norocoasă, în sensul că mi-a picat totul cu multă ușurință. A trebuit să muncesc la sânge pentru fiecare pas pe care l-am făcut în carieră. Sigur a existat și dramul de noroc de care e nevoie, altfel nu eram aici. Este foarte important să te afli la locul potrivit, în momentul potrivit.

Care este vârsta maturității profesionale pentru un actor și de ce are nevoie pentru a-și câștiga notorietatea?
Nu există o vârstă anume. Sunt actori care devin celebri încă din tinerețe. Sunt actori care devin cunoscuți mai târziu. Fiecare este cu șansa și cu destinul lui.

Filmul sau teatrul? Care v-a adus satisfacția lucrului bine făcut?
Ambele mi-au adus satisfacție. Bariera dintre ele nu este foarte mare. Teatrul nu te face atât de cunoscut ca filmul, în special serialele, pentru că asta am făcut cel mai mult.
Dar există și o diferență între ele. În teatru poți elabora și munci mai temeinic la un rol. Pentru film, mai ales pentru seriale, îți trebuie o anumită tehnică, pe care o capeți în timp. Nu se învață în nicio școală lucrul ăsta, îți trebuie exercițiu.

„Fructul oprit” vă dă posibilitatea creării unui rol negativ. Care rol e de succes, personajul negativ sau personajul pozitiv?
Eu le prefer pe cele negative, pentru că sunt mai generoase din punct de vedere actoricesc. Sigur, cele pozitive atrag mai rapid simpatia publicului.

Sunteți ca în familie, cu mulți dintre actorii din distribuție ați jucat și în alte producții. Cum arată diminețile la filmări?
Diminețile la filmări sunt cu somnul pe gene, cu cafeaua în mână, uneori binedispuși, alteori mai puțin. Depinde câte ore ai apucat să dormi în noaptea respectivă. De regulă, ne trezim destul de dimineață.
Îmi plac diminețile. Sunt născută dimineața, la ora 6, și atunci bioritmul meu funcționează la maximum în acest moment al zilei.  Nu am putut niciodată să fac un Revelion cap coadă, nici măcar când eram puștoaică.

 

Foto: Virginia Rogin și Carmen Trandafir – o prietenie sinceră, pe scenă și în afara ei

Ați declarat că e greu să îți pui sufletul pe tavă. Dar, după o anumită experiență de viață, nu credeți că bunele și relele vieții pot fi o lecție pentru cei tineri?
Sigur că pot fi lecție. Știi cum e: carte din carte se scrie, se pot învăța din experiențele altora destul de multe lucruri, dar să nu uităm că atunci când nu te lovești tu de pragul de sus și nu îți trăiești propriile experiențe, nu înveți mare lucru. Înveți din experiența ta cel mai bine. Cărțile mele preferate sunt cele biografice, dar în clipa în care ești pus în situația respectivă tu reacționezi ca tine, până la urmă. Suntem individualități separate, nu semănăm unul cu altul.

După vârsta de 40 de ani există un fel de criză de identitate a femeii. Cum ați depășit-o, cum ați reușit să vă reinventați?
Nu am trecut printr-o astfel de criză. Vârsta de 40 de ani mi s-a părut vârsta ideală a unei femei. Când mă întreabă cineva ce vârstă ți-ar plăcea să mai ai, eu răspund 40 de ani. Pentru că la această vârstă ești o femeie coaptă, ai experiență, discernământ, ești încă extrem de tânără și frumoasă.

Mai credeți în eterna iubire?
Nu am crezut foarte tare în eterna iubire. Cred în iubire, dar iubirea îmbracă multe forme, nu e numai pentru un bărbat, ea poate fi pentru copii, pentru natură, pentru un prieten, pentru un animal drag ție. Îmbracă foarte multe forme. Cred în iubire, eternă sau ne-eternă, e discutabil, cred în iubire care ține cât ține.

Dar în instituția căsătoriei?
Nu prea cred în ea. Eu am făcut-o o singură dată și nu am mai repetat-o. Nu știu de ce acel act roz uneori strică ceea ce s-a clădit frumos. Oamenii se pot iubi și fără o hârtie scrisă la Primărie. Cred mai mult în cea religioasă.

Știm că aveți un fiu care lucrează și locuiește în SUA. Nu vă tentează să mergeți acolo, să-i fiți aproape?
Știi cum e, copilul are viața lui, treaba lui. E greu să fiu departe de el. Sună pompos, însă mie îmi place foarte mult aici și vreau să profesez cât voi fi în putere. Vorbim zilnic. El vine o dată pe an în țară și stă două luni. Eu nu merg din cauza lipsei de timp și pentru că mă sperie foarte tare drumul lung cu avionul. Am fost o singură dată.

 

Foto: Virginia Rogin face parte din categoria oamenilor care merg cu foarte multă plăcere la muncă

Cum e viața dumneavoastră dincolo de profesie?
Mă duc la înot, cât de des pot, pentru că îmi place să înot. Citesc, mă uit la filme, seriale, îmi petrec vacanța de vară în casa mea de la Ceahlău, stau cu prietenele mele. Cam asta e, nu am atât de mult timp liber.
Sunt scorpion și sunt roaba muncii, fac parte din categoria oamenilor care se duc cu foarte multă plăcere la muncă. Sufăr când nu am treabă profesional. Încă am destulă putere de muncă. Mă rog la Dumnezeu să mă țină așa.

Bucătăriți? Cam ce anume? 
Bucătăria nu este punctul meu forte. Îmi place să mănânc, dar să fie făcut de alții.
Aș vrea să gătesc mai mult, dar fiind și singură parcă nici nu-ți vine și nu am imaginație culinară, din păcate. Fiind moldoveancă, îmi place mămăliga cu brânză, cu smântână. Îmi plac salatele, fructele. Știu să fac o plăcintă cu brânză bună.  Știu să fac multe lucruri, dar o plăcere mare de a sta în bucătărie nu am.

Aveți invitați la masă, din când în când?
Eu sunt de profesie musafir.

Ne putem bucura și de singurătate?
Nu mă simt singură niciodată. Îmi place compania mea, mă simt bine cu mine.

Cât valorează o prietenie de o viață?
Nu există preț. Este inestimabilă.

Există încă ceva ce vă mai surprinde?
Oamenii.

Ce vă face cu adevărat fericită?
Răsăritul soarelui, când se joacă motanul (Oscar), mirosul ierbii proaspăt cosite. Deșertul mă fascinează, are o energie cu totul și cu totul specială.  Natura, în general, este perfectă.

Articol preluat din Practic în bucătărie nr. 04/2019
Interviu realizat de Ivana Iancu; Foto: PR Antena 1

Add Comment