Experiența suedeză a Marinei Almășan

Experiența suedeză a Marinei Almășan

Cine nu o cunoaște pe Marina Almășan? A înveselit inimile la TVR într-o vreme în care televiziunea comercială și standardele ei abia se defineau. Marina Almășan și-a câștigat un loc meritat în televiziune prin creativitate, tenacitate și echidistanță.
Nu s-a limitat la a modera emisiuni, ci scrie, călătorește, se reinventează. Nu o descurajează nici inflația de vedetuțe, nici trecerea timpului și contrazice ideea că trebuie să ai 20 de ani ca să te placă publicul. Marina a demonstrat că se poate și a învins preconcepțiile!
Începutul pandemiei a prins-o chiar în Suedia, țara cea mai controversată din acest punct de vedere, țara care a refuzat să renunțe la stilul ei de viață fie și pentru câteva săptămâni, țara care a refuzat carantina, a plătit prețul uman al acestei alegeri și spre care lumea se uită ca spre un experiment sau model. Cum e Suedia, cum sunt suedezii, ce mănâncă ei și multe altele am aflat chiar de la sursă, de la Marina Almășan!

carte

E o modă a călătoriilor, a bloggurilor și vloggurilor de călătorie. 
Tu ai scris cărți. De ce?
Pentru că eu am… „limbariță”! Îmi place să comunic cât mai mult din ceea ce simt! Iar eu, în călătorii, chiar simt, pentru că mi le organizez în așa fel, încât nimic să nu-mi scape: nici peisajele, nici orașele, nici muzeele, nici tradițiile, nici mâncarea tradițională, nici viața cetățenilor și nici măcar… viața de noapte! Mi se pare nedrept să țin toate astea doar pentru mine, așa că… scriu câte o carte!

Ai visat să mergi pe „Pe urmele vikingilor”?
Dacă nu visam, nu ajungeam acolo! Spațiul nordic m-a fascinat dintotdeauna. Am călătorit în Norvegia, în Danemarca, în Finlanda, chiar și în Suedia am mai fost, cu mulți ani în urmă, dar „pe fugă”. Acum am vrut să aprofundez, să cunosc îndeaproape țara în care toată lumea visează să trăiască. Și acum pot spune că am înțeles și de ce!

Cum a fost reîntâlnirea cu publicul la lansarea cărții!? 
Sper ca publicul meu să nu fie atât de… puțin! Spre deosebire de lansările cărților mele precedente, unde se îmbulzeau peste 200 de invitați, de data aceasta a trebuit să mă rezum la cei 50, „legali”. Lansarea a fost minuțios pregătită, căci am avut alături Ambasada Suediei la București. Tot Ambasada mi-a oferit, de altfel, și sprijinul logistic al călătoriei!

Suedezii sunt un popor înțelept și relaxat. Mi-au părut o nație „stăpână pe situație”, în toate domeniile, cu toate problemele rezolvate. Și rezolvate bine. De aceea au și traiul așezat și îndestulător și această atitudine relaxată, 
vis a vis de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Totul este bine pus la punct, iar cetățenii au deplină încredere în conducătorii lor – în faptul că aceștia vor putea gestiona orice situație. Oricum, suedezii fac mult sport, stau mult în natură, sunt oameni căliți, de aceea probabil privesc cu mai puțină teamă pericolul îmbolnăvirii. La ei, de altfel, n-au fost luate nici 10 la sută din măsurile de siguranță de la noi.

suedia

Când erai acolo se declarase deja pandemia?
În China, da. Deja apăruseră măștile, prin aeroporturi și avione. (de altfel prima fotografie din carte ne ilustrează, pe mine și colega mea, Elena, stând în avion, cu măștile pe chip!) Am revenit în România chiar cu câteva zile înainte de decretarea Stării de urgență, deci pot spune că am prins „ultimul tren”! Acum, după mai bine de jumătate de an de „încremenire”, când privesc înapoi, aproape că nici nu-mi vine să cred că am apucat să săvârșesc o astfel de călătorie! Îmi pare că eram într-o altă viață! Oricum, un lucru e sigur: perioada de „izolare la domiciliu” a fost, pentru mine, benefică: am reușit să-mi pun pe hârtie impresiile și să dau o primă formă cărții. Deci, da, se poate spune că acest „Jurnal de călătorie” este un „copil al pandemiei”!

Sunt suedezii cu adevărat mai „distanți”?
Am plecat și eu, mărturisesc, înarmată cu acest mit al „răcelii nordicilor”, încă de la precedenta mea călătorie (soldată tot cu o carte!) – cea la Oslo. Dar nici acolo și în niciun caz aici, în Suedia, nu mi s-a confirmat acel lucru. Dacă vreți să vă spun sincer, atmosfera în societatea românească s-a deteriorat atât de tare, în ultima vreme, încât mai distanți și mai reci (și mult mai răi!) unii față de alții mi se par astăzi românii, decât suedezii. În Suedia eu și colega mea Elena Cristescu, fotoreporterul, am interacționat cu o sumedenie de suedezi, de diverse vârste, categorii și poziții sociale, și am fost plăcut impresionate de solicitudinea pe care au manifestat-o față de noi și căldura cu care ni s-au adresat. Suedezii par „reci și distanți” pentru că sunt cu adevărat
foarte SERIOȘI, în tot ceea ce fac, foarte preocupați. La ei nu există lucrul făcut „ca să ne aflăm în treabă”, când se apucă de ceva, fac acel lucru cât se poate de temeinic.

Mulți suedezi merg la serviciu cu bicicletele (și era iarnă!). Nu am văzut supraponderali iar Stockholmul era plin de inși care fac jogging (mulți cu patrupezii alergând pe lângă ei!), dar și de armate de prichindei, îmbrăcați destul de subțire – după părerea mea de mamă! Ni s-a spus că, la grădiniță, copiii sunt culcați afară, chiar și pe ger: sunt vârâți în saci de dormit și… iată așa își dezvoltă imunitatea!

suedeză

Ai trăi acolo?
Aș trăi, câte-o lună, hai juma’ de an, în toate țările în care călătoresc, pentru că, ajungând să le cunosc foarte bine, invariabil mă îndrăgostesc de ele. Îmi fac prieteni, îmi dezvolt preferințe culinare, mă atașez de locuri… și dependența e instalată! Însă spiritul ardelenesc – ușor naționalist – care-mi bântuie ADN-ul, mă face să-mi doresc de fiecare dată să mă întorc, după o vreme, acasă. În cazul meu, chiar dacă devine din ce în ce mai complicat în vremurile noastre, „ubi patria, ibi bene” .

Cum sunt românii din Suedia?
Nu-s mulți, dar sunt de calitate! Am inclus în carte câteva interviuri cu români de succes, stabiliți în Suedia. Artiști, designeri, oameni de afaceri. Vorbesc perfect românește, își amintesc perfect de tot ce este românesc și… mai rar, e drept, din cauza distanței, călătoresc acasă. Nu le-a fost chiar ușor să se adapteze, unii pornind chiar de zero. Dana Dragomir a ajuns „regina naiului în Suedia”, Amelia Ursache este unul dintre cei mai în vogă designeri vestimentari din Stockholm, Ion Miller are firma lui de instalații de aer condiționat și dă de lucru unui considerabil număr de suedezi, iar tânăra și talentata Tania Cepoi, a plecat din România actriță și a ajuns o solistă în plină ascensiune, în muzica suedeză.

Unde descoperi atâta lume de nota 10 pentru emisiunea ta?
Petrec vreo 10 ore pe zi, „cotrobăind” pe internet. Citesc tot: ziare centrale, ziare județene, site-uri ale posturilor de televiziune, pagini de Facebook, orice loc – dacă știi să cauți – îți poate oferi surprize nebănuite! Iar români de 10 sunt peste tot. Doar că stau ascunși, pentru că la noi nota 10 nu „vinde”! Dar eu îi descopăr și-i transform în „eroi”. Mulți dintre ei asta și sunt!

Care este secretul longevității tale în televiziune?
Probabil faptul că am făcut întotdeauna cu pasiune tot ceea ce am făcut. Că sunt harnică. Inventivă. Că sunt tenace: nu mă demobilizează nici înfrângerile, nici atitudinea dușmănoasă a unora și altora. Dimpotrivă: mă ambiționează! Nu mi-am tratat niciodată telespectatorii „de sus”, le-am dat mereu respectul cuvenit, am fost „de-a lor” și… poate și de asta mi-au rămas aproape. Am acasă un trofeu – primit acum doi ani – și pe care scrie: „Cea mai longevivă vedetă de televiziune din România”! Am stat, într-o seară, pe gânduri și i-am trecut pe toți colegii mei „de eter”, în revistă… Și, da, se pare că… i-am „bătut” pe toți!

Ce te-a ajutat cel mai mult să treci peste tot și toate și să îți urmezi calea?
Educația de acasă, semnul meu zodiacal – Gemeni – și convingerea că, făcând lucruri bune, nu trebuie să mă opresc, doar pentru că vor unii.

Ce călătorii te mai așteaptă?
Aș vrea și eu să știu! Anul acesta aveam în plan o carte despre Kazahstan și eram într-un stadiu avansat cu pregătirea unei călătorii în Vietnam și a alteia, în Cuba. Dar… m-am împiedicat în țepii Coronavirusului și… toate stau acum!

Ce mai ai de explorat în tine și în lume?
Destule… Am descoperit în lăuntrul meu rezerve de entuziasm pe care nu credeam să le adăpostesc! Acum copiii mi-au crescut, aproape că s-au desprins de „cuib” – mi-am făcut așadar datoria de mamă – deci pot să continui proiectele personale!

Am ținut morțiș să gust chiar la ele acasă „chifteluțele suedeze”, care mă cuceriseră încă de când le gustasem la restaurantul din Ikea bucureșteană. În Suedia au fix același gust; am aflat că deși trec drept „suedeze” rețeta a fost adusă din Turcia, de regele Carol al II-lea al Suediei, pe la începutul secolului al XVIII-lea.
Mi-am notat însă rețeta, de la un român stabilit acolo și, reproducând-o acasă, am retrăit senzația plăcută a plimbării mele prin Stockholm „Veneția Nordului”.

chiftele

Chifteluțele suedeze

Ingrediente:
500 g carne tocată de vită
250 g carne tocată de porc
1 ceapă tăiată mărunt
1 cățel de usturoi tocat
100 g de pesmet
1 ou
5 linguri de lapte
sare și piper
Sos:
puțin ulei
2,5 linguri unt
2,5 linguri făină
150 ml supă de legume
150 ml supă (bulion) de vită
150 ml smântână pt. gătit
2 lingurițe sos de soia
1 linguriță muștar
Se amestecă cele două tipuri de carne, ceapa, usturoiul, pesmetul, sare, piper și lapte.
Se modelează biluțe, se dau la frigider 2 ore (acoperite, ca să nu „parfumați” întregul frigider). Se prăjesc într-o tigaie cu ulei, se pun într-un vas acoperit și se dau 30 min. în cuptorul bine încins.
Pentru sos, se topește untul într-o tigaie. Se adaugă făina, se amestecă 2 min., apoi se adaugă supele, amestecând, apoi smântâna, sosul de soia și muștarul. Nu vă opriți din amestecat!
Chifteluțele se servesc cu sos și cartofi fierți! Poftă bună!

Mi-a plăcut foarte mult 
un obicei suedez: „fika”: o „pauză de cafea”, un mod de socializare, un prilej pentru a te întâlni cu o prietenă, sau un coleg de birou, într-un cadru informal, la o cafea, obligatoriu însoțită de o prăjiturică tradițională, cum este aceasta. Toate cafenelele oferă „fika”. E un „sport național” – frumos și gustos!

melcisori

Kanelbullar: 
melci cu scorțișoară

Ingrediente aluat:
500 g făină
20 g drojdie proaspătă (variantă: 7 g drojdie uscată)
300 ml lapte cald
100 g zahăr brun
50 g unt la temperatura camerei
4 gălbenușuri de ou
1 linguriță rasă de sare
arome de vanilie, lămâie
coajă de portocală rasă
Umplutură:
50 g unt (moale)
50 g zahăr
1 linguriță de scorțișoară
1 linguriță de cacao
Glazură:
100 g zahăr pudră
200 ml frișcă lichidă
50 g unt moale
zeama unei portocale
Aluat: puneți drojdia într-un vas, cu o lingură de zahăr, amestecați și turnați laptele ușor încălzit. Lăsați „să se odihnească” un sfert de oră. Într-un castron se pun făina, sarea, ouăle, untul, zahărul, aromele, coaja de portocală, amestecul de lapte. Amestecați, frământați 40 min. și lăsați să crească cca. o oră.
Umplutură: amestecați bine ingredientele.
Glazură: amestecați bine ingredientele.
Întindeți cu sucitorul o foaie de aluat, aplicați umplutură, rulați și tăiați felii din sul. Rondelele rezultate se coc într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. 40 min. în cuptorul încins la 170 ºC. Apoi se scot și se lasă să se răcească în tavă, acoperite cu un prosop. Se ung cu glazură, presărați scorțișoară și eventual fulgii de cocos.

interviu de Ivana Iancu
Foto: arhiva personală; iStock/Guliver

Intră aici și citește articolul.

Abonare newsletter

Fii la curent cu noutatile PracticInBucatarie.ro!

Add Comment

+

Abonare newsletter

Fii la curent cu noutatile PracticInBucatarie.ro!