Sânzienele, leacul misterios

Sânzienele cresc în toată țara și mai sunt cunoscute sub numele de drăgaică, floarea lui Sântion, închegătoare, sanjuane. Sunt folosite de sute, poate chiar de mii de ani în tratamentul bolilor de ficat, al reumatismului, al bolilor tiroidiene, renale și nervoase.

sanziene

Sunt unele dintre puținele plante erbacee la care structura chimică nu justifică decât o parte dintre efectele curative observate experimental. De altfel, acesta este motivul pentru care multe cărți de fitoterapie se feresc să vorbească prea mult despre această plantă.

Sânzienele galbene fac parte dintre plantele cu cele mai variate întrebuințări în medicina tradițională românească. În Oltenia se folosesc împotriva herniei (numită și „vătămătură”) și a afecțiunilor febrile. În Țara Făgărașului sânziana este indicată la hepatită („gălbinare”) și boli nervoase. În Moldova se folosește contra bolilor de piele și a așa-numitelor „boli lumești” (bolile venerice). În Năsăud oamenii o apreciază pentru efectele contra reumatismului.

Descrierea plantei

sanziene

Sânzienele (Galium verum) au o tulpină zveltă, destul de înaltă, de până 
la 1 m, împodobită cu flori mărunte, galbene de obicei, dar pot fi și albe, în formă de cruce – de aceea se spune că planta e binecuvântată de Dumnezeu. 
Florile sunt grupate în ciorchini, ca cei de liliac, iar de la distanță seamănă 
cu o ploaie de stele. Mirosul este asemănător celui de miere, dulce-îmbătător.
 Dar gustul plantei este foarte amar, ceea ce indică, de altfel, proprietăți tonice și drenante.

Citește și: Ziua cea mai lungă și noaptea Sânzienelor

Cresc în fânețe, pe coastele bătute de soare și pe culmile calcaroase din toată țara. Preferă locurile deschise, însorite și mai degrabă uscate, 
fiind întâlnită la câmpie, la deal și la munte. 
Părțile aeriene se recoltează în timpul înfloritului (iunie) și se taie de la 3-5 cm deasupra solului. Se lasă la uscat la umbră, în strat subțire, pe o foaie uscată de hârtie. Se întorc zilnic. Dintr-un kilogram de plantă proaspătă se obține un sfert de kilogram de plantă uscată.

Sărbătoare

Sărbătoarea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie, se suprapune peste o mai veche sărbătoare populară, ce avea loc în jurul solstițiului de vară. Sânzienele sau Drăgaica marchează mijlocul verii; se mai numește și Amuțitul Cucului, pentru că această pasăre cântă doar 3 luni pe an, de la echinocțiul de primăvară până la solstițiul de vară. Legendele spun că în această noapte Sânzienele, ființe fermecate, ies în păduri și dansează, ascunse de ochii lumii. Cine îndrăznește să le privească se va îmbolnăvi. Fetele tinere strângeau flori de sânziene, pe care le puneau sub pernă pentru a-și visa ursitul. Unele fete își făceau coronițe din flori, pe care le lăsau în grădină. Dacă le găseau pline de rouă, era semn de măritiș.

Plantă vindecătoare

Pregătiți preparatele din sânziene numai din flori proaspete culese dintr-un loc curat; se pot folosi intern sau extern.

Sânzienele cresc în toată țara și mai sunt cunoscute sub numele de drăgaică, floarea lui Sântion, închegătoare, sanjuane. Sunt folosite de sute, poate chiar de mii de ani în tratamentul bolilor de ficat, al reumatismului, al bolilor tiroidiene, renale și nervoase. Sânzienele sunt unele dintre puținele plante erbacee la care structura chimică nu justifică decât o parte dintre efectele curative observate experimental. De altfel, acesta este motivul pentru care multe cărți de fitoterapie se feresc să vorbească prea mult despre această plantă.

Sânzienele galbene fac parte dintre plantele cu cele mai variate întrebuințări în medicina tradițională românească. În Oltenia se folosesc împotriva herniei (numită și „vătămătură”) și a afecțiunilor febrile. În Țara Făgărașului sânziana este indicată la hepatită („gălbinare”) și boli nervoase. În Moldova se folosește contra bolilor de piele și a așa-numitelor „boli lumești” (bolile venerice). În Năsăud oamenii o apreciază pentru efectele contra reumatismului.

Elixirul frumuseții

Nu au fost denumite degeaba Santae Dianae (adică zeițele fecioare): sânzienele fac minuni pentru frumusețe. Se spune că scăldatul în infuzie de flori de sânziene transferă farmecul și magia acestora asupra femeilor. Cel mai potrivit moment pentru a face baie de sânziene, pentru înfrumusețare, este cu două zile înainte de luna plină, seara. După baie, folosiți un unguent de sânziene. Masajul pielii se face de jos în sus, cu mișcări line, apăsate, uniforme. Mișcările se fac cu toată palma, în sensul circulației venoase, spre inimă. Pielea trebuie să fie umedă în timpul masajului.

Ochi și chip luminos

Dimineața, într-un recipient curat, se culege roua de pe florile de sânziene. Ea se pune pe pleoape și în jurul ochilor dimineața, șapte zile la rând, pentru îndepărtarea cearcănelor și ridurilor. În popor se spunea că acest remediu are efecte magice inclusiv asupra celor cu deficiențe de vedere.

 

 

 

Citește continuarea articolului în numărul 7/2020 al revistei Practic în bucătărie! Acesta poate fi achiziționat de la puncte de vânzare a presei din toată țara, dar și în format electronic, prin intermediul Magzter.

Autor: Dana Verescu

Sursă foto: iStock

Add Comment