Minunata sălățică: din grădină, în farfurie!

În București i se spune untișor, dar noi, în Ardeal, îi spunem sălățică. Acum se găsește din plin. E vedeta pajiștilor, grădinilor. Prin parc se remarcă după florile micuțe și galbene. E tare frumușică! Dar calitatea ei cea mai importantă se distinge în oala de ciorbă: e tare gustoasă! Poate mulți o știți doar din salate, în diverse combinații, dar personal, prefer ciorba de sălățică. Ba chiar mai mult decât pe cea de salată verde. E mai grasă, are un gust aparte.

Brusc mi-am amintit de perioada copilăriei. Pentru că toți ai casei iubeam această ciorbă, cum apărea sălățica, pe noi, copiii, cădea sarcina să strângem din grădină un castron plin de sălățică, pentru a face mama minunata ciorbă, când venea de la serviciu. Și pe cât ne plăcea gustul, pe atât uram această activitate. Și eu și fratele meu, cel mai mare dintre cei doi (căci cel mic scăpa), ne văicăream, oftam, înfoiam cele câteva frunzișoare culese, să pară castronul plin, doar, doar om scăpa mai repede. Nici vorbă! Și tot căpătând experiență din această sarcină dată de părinți, am încercat două metode: fie smulgeam sălățica ca pe o iarbă și apoi în casă ne apucam să o alegem, stând pe scaun, la masă, fie stăteam direct în grădină și o culegeam foiță cu foiță. Dar deși așa era direct curățată, nu mergea treaba deloc ușor. La un moment dat ne plictiseam groaznic, ne enervam, ne venea să aruncăm castronul și să ne lipsim de salata minune. Într-un final, recurgeam tot la prima variantă, căci era mai ușor să stai pe scaun și să alegi salata. Mai glumeai, mai povesteai… Și când cu chiu cu vai strângeam de-o ciorbă, apărea mama și ne ținea morală, că nu prea ajunge cât am cules. Fie mai completa ea, fie făcea o cantitate mai mică de ciorbă. Și nu orice ciorbă, ci ca în Ardeal: cu un cuibar întreg de ouă, cu puțin oțet, cu niște slănină făcută jumări, câteva fire proaspete de mărar, iar la final trântea o mămăligă. Eu preferam pâinea, dar mergea varianta de ciorbă rece cu mămăligă fierbinte sau viceversa. Mmmmm, simt gustul și acum. Și nu, nu era deloc o ciorbă grea, căci aerul rece și tare din zonă cerea o ciorbă mai sățioasă. Și dacă v-am făcut poftă, vă invit să faceți și voi o ciorbă și vă invidiez că nu trebuie s-o culegeți singuri, ci să o cumpărați direct din piață, aproape fără să fie nevoie s-o mai curățati! Poftă bună!

(Crenguța Simion)

Foto: din arhiva personală

Add Comment