La fereastra unde stau 4 pui de rândunele

La fereastra unde stau 4 pui de rândunele

Foto: de la pixabay.com

Le iubesc de nu mai pot, le-aș lua în casă, dar nu mă lasă:)
Despre rândunelele de la ușa mea vreau să vă spun două vorbe…ba chiar mai multe :). Când m-am mutat în blocul ăsta, ceva m-a fascinat într-un mod deosebit: faptul că la ușa din fața mea, erau 3 cuiburi de rândunele. Nu mai văzusem așa ceva în scara unui bloc, dar mai ales, unul dintre cuiburi să fie puțin deasupra ușii vecinilor, iar celelalte două, pe același perete, așezate ca pe o scară. Știam încă din copilărie că rândunica nu-și face cuib oriunde și că e semn bun să ai un cuib de rândunele pe lângă casă. Ba chiar se spune că poartă noroc familiei. Deși au trecut câțiva ani de când locuiesc aici, rândunelele nu au încetat să vină la cuiburile lor, iar în fiecare an aleg să se așeze într-unul din cele 3. Anul acesta s-au așezat în cel de deasupra ușii vecinilor. Între timp, avem vecini noi, de data aceasta definitiv mutați, căci până acum aveam doar chiriași. Bineînțeles, că au fost puși în temă încă de la început de administrator, despre aceste păsărele drăgălașe, să nu cumva să le strice cuibul și să nu cumva să închidă geamul de la etaj, pe perioada șederii rândunelelor. Căci da, din primăvară și până în toamnă, geamul de la etaj stă în permanență deschis, pentru ca rândunelele să poată ieși și intra ori de câte ori vor. Primăvara, când vin, pur și simplu mor de bucurie și mă încarc pozitiv. Le alint, spunându-le „fetele mele” sau „nepoatele mele”, în funcție de cum am stare să mă amuz. Acum, vara, sunt ca un ceas deșteptător. Pe la 5 dimineața fac o zarvă, mai ales puișorii lor (apropo, rândunelele fac 2 rânduri de pui; au treabă nu glumă!), care în prima fază, când sunt foarte mici, stau în cuib și își întind căpșoarele, cu gurița larg deschisă și glăsciorul lor ascuțit. Dacă iese cineva din casă, pur și simplu îl urmăresc cu privirea. Sunt ca niște camere video HD. Nimic nu le scapă. Sporovăiesc la 5 dimineața de parcă ar fi ședința zilei. De când au învățat să zboare, ies afară și se așeză pe crengile din brad, dar nu tac nici acolo. Le merge gurița încontinuu. E o plăcere să le auzi în liniștea dimineții. Uneori se mai intersectează sunetul cu cel al altor păsărele din zonă și e un adevărat concert matinal. Anul trecut, unul dintre pui a intrat în bucătăria mea și apoi pe hol. Era speriat, săracul, dar eu i-am deschis repede ușa și a ieșit. Mi-ar fi plăcut să-l țin, asta dacă aș știi că-i fac un bine…dar nu, nu-i fac deloc bine! Alteori, mai cade câte unul pe scară și trebuie să am grijă să-l ajut cumva, fără să mă vadă mama lui, pentru că mai știu că nu mai sunt acceptați în cuib, dacă sunt atinși de om. Nu știu cât e de adevărat, dar asta știu de când lumea. Se mai ridică și singuri sau îi ajută mama cumva, dar prefer să mai intervin discret, asta pentru că pisica de la parter, Mili (despre care o să vă povestesc altădată), mai face câte o tură pe la etaj și nu aș vrea să se cunoască într-atât de mult :).

Foto: din arhiva personală

Și, de curând, mă fascinează și mă topesc cu totul de dragul lor, când puii, 4-5 la număr, se înșiră pe pervazul meu (unde de altfel stau și turturicile etc.), ca la armată și sporovăiesc sau strigă după mama lor. Veselie mare! M-am chinuit să le fac o poză prin geam și plasă, pentru că doar așa nu mă observau direct, altfel se sperie și zboară de fiecare dată, deși, nu știu cum să le explic, că le iubesc de mor și că nu vreau să le fac niciun rău.

P.S. În popor se spune că felul în care e făcut un cuib de rândunică spune despre aceasta cât este de pricepută. Ea construiește un cuib în maximum 10 zile și curiozitatea este că ea nu doar că se întoarce mereu în același loc, ci și la același cuib. Puii de rândunică, în general 4-6 la număr, după ce învață să zboare, pleacă, iar în anul următor își caută propriul lor cuib. Nu știu dacă puii de aici au ales celelelate cuiburi sau e vorba doar de părinți. Se mai spune în popor că atunci când o rândunică nu mai vine la cuibul ei, aceasta a murit :(. Bine că nu le diferențiez și prefer să știu că ele sunt veșnic vii!

 

Crenguța Simion

Foto: de la pixabay.com

 

Add Comment