Despre vară și aromele ei!

foto: din arhiva personală

Despre vară și aromele ei!

Nici nu începuse bine vara, dar soarele ardea cu putere și buclele începeau să se deschidă de la o zi la alta. Zilele până la vacanță, puține la număr, păreau un infinit. Ceasul părea să-și schimbe ritmul. Cucul se auzea tot mai des în castanul din fața casei, iar rândunelele organizau adevărate maratoane în înaltul cerului. Pe stradă începea zarva, copiii dădeau tot mai rar pe-acasă, doar să fure o roșie și un colț de pâine. Nu era nevoie să ne îndemne nimeni să consumăm legume și fructe. Nici nu se făceau bine morcovii cei noi, că îi sustrăgeam din straturi, pe principiul că trebuie răriți. De spălat nici nu se punea problema, căci frunzele ude de roua dimineții erau destul de utile pentru a șterge pământul de pe morcov. Și cu ce poftă ronțăiam și crănțăneam fiecare bucată! Dacă la un moment dat ne lovea o poftă de dulce, nicio problemă: îl trimiteam pe fratele meu să caute fructe în tufa de zmeură sau rozincini (varianta din Ardeal pentru coacăze roșii). Cu nerăbdare, dar fără chef, totodată, aduna o cană, iar în drumul spre bucătărie făcea un popas la cuibarul găinilor, de unde avea sarcina să aducă cel puțin un ou. Urma partea mea: zdrobeam rapid cu furculița fructele aduse din grădină, apoi, cu un tel clasic, băteam cu multă forță albușul, până mă treceau sudorile. Amestecam și partea de fruct și continuam să mai bat până ce toată compoziția rămânea lipită de tel, căci așa văzusem la mama. Cei doi frați ai mei stăteau cu cănile întinse și-mi dădeau târcoale, nerăbdători să-și primească porția de spumă. Cât ai zice zmeură, dispărea și nici urmă nu mai rămânea nici în castron, nici în căni. Buuună! A doua zi o luam de la capăt, rugându-ne să se mai fi copt ceva fructe prin tufele din grădină. Se întâmpla să nu ne ajungă, dar nu era o problemă. În acest caz, alegeam să facem clătite sau chifteluțe dulci de dovlecel. Da, noi, copiii, știam să facem tot felul de rețete. Și nu aveam nevoie de cărți sau de profesori. Ceva ieșea, nu dădeam greș. Și așa trecea ziua, iar seara încingeam asfaltul cu tropăitul și cu bătaia mingii, iar târziu cârdul de gâște ce se întorcea de la vale reușea să ne acopere cu repertoriul lor. Cel mai frumos spectacol era acela când își luau zborul în lungul străzii, până la firele stâlpului de telegraf. Pentru noi, copiii, acesta era show-ul aviatic al vremurilor noastre :). Nicio zi de vară nu era plictisitoare, căci vara e despre veselie, despre culoare și arome. Despre toate acestea am vrut să vă amintim prin selecția de rețete pe care o veți găsi în acest nou număr Practic în bucătărie Special: Rețete de vară!

foto: Practic în bucătărie

Vă doresc să aveți o vacanță plăcută, presărată cu cele mai bune, aromate și colorate rețete, culinare sau de viață!

Cu prietenie,
Crenguța Simion

Redactor-șef

editorial preluat din Practic în bucătărie Special, ediția din luna iunie 2017

Add Comment