Am râs, am plâns, dar am și mâncat…la cea mai meseriașă cină din Țara lui Andrei

Am râs, am plâns, dar am și mâncat…la cea mai meseriașă cină din Țara lui Andrei

De când am auzit că a început Tabăra meseriașilor din Țara lui Andrei, am fost curioasă să urmăresc noile serii ce soseau, să savurez activitatea copiilor, uitându-mă la fotografiile postate pe pagina de facebook a taberei, să iau parte de la distanță la toate activitățile desfășurate în tabără. Când am primit ulterior invitația de a participa la cina festivă de la Castelul Bran, emoțiile m-au cuprins cu adevărat. De ce?

Pentru că am participat și la prima ediție a cinei, cea de anul trecut, unde am trăit o experiență rară: circa 50 de copii, susținuți de chef Cezar Munteanu și toată echipa din Tabăra Meseriașilor au dat proba de foc, organizând o cină festivă la Castelul Bran. Iar invitații, oameni importanți din diverse domenii de activitate au fost plăcut surprinși de tot ce s-a întâmplat acolo. Și s-a întâmplat foarte frumos! Anul acesta a fost o surpriză să aud că se repetă povestea, mai ales în condițiile în care un astfel de eveniment se organizează atât de greu, cu mari eforturi pe toate planurile. Și m-am bucurat enorm. Cum treburile personale mă încurcau puțin eram aproape în situația de a refuza participarea la cină, dar nu eram deloc împăcată cu această situație, astfel că, așa ca întotdeauna, cu răbdare și niște combinații practice, am reușit să rezolv totul și să ajung din nou printre acei copii minunați.

Pentru cine nu știe încă, Tabăra Meseriașilor este un proiect de dezvoltare pentru elevii din clasele profesionale și liceele tehnologice din România, parte din programul România Meseriașă, prin care OMV Petrom își propune o schimbare sistemică în învățământul profesional din România. Tabăra Meseriașilor din Țara lui Andrei este locul în care elevii de azi se transformă în meseriașii de mâine, de care România are atât de mare nevoie. Locul în care tineri temători se transformă în profesioniști curajoși, cu inițiativă, putere și dorință de schimbare. Până în prezent, 470 de elevi au fost formați în cele două ediții ale programului, devenind azi cu un pas mai aproape de meseria aleasă sau chiar angajații marilor companii din România. Anul acesta, 60 de copii din seria Industria alimentară și Turism și alimentație provenind din toate liceele tehnologice și școlile profesionale din județul Buzău au trecut aceeași probă de foc ca și colegii lor din seria de anul trecut, prin organizarea unei cine festive la Castelul Bran.

Așadar, iată-mă pentru a treia oară în Tabăra Meseriașilor și pentru a doua oară la Cina festivă de la Castelul Bran. Am ajuns după amiază și încă din mașină am putut remarca zarva din curtea hotelului unde erau cazați copiii. Se puneau la cale ultimele detalii, erau așteptați musafiri din toate direcțiile și fiecare minut cântărea greu. După ce m-am cazat și mi-am tras sufletul după un drum lung, într-o zi caniculară, m-am pregătit pentru o seară de poveste. Anul acesta cina a avut loc mai devreme, la începutul lunii august, spre deosebire de anul trecut când, cina încheia și activitatea din tabără, o lună mai târziu. Așadar, experiența a fost puțin diferită: ziua era mai mare, căldura mai accentuată. Am ajuns la locul de întâlnire. De data aceasta ne-am strâns la Casa de ceai, din incinta castelului, un loc ce-ți merge direct la suflet.

Copiii din tabără ne așteptau la intrare, frumos îmbrăcați, zâmbitori, dar foarte emoționați. Fiecare avea textul pregătit pentru întâmpinarea oaspeților. Se încurcau puțin sau își dădeau câte un ghiont atunci când unul o lua înaintea altuia. Erau tare simpatici! Am zâmbit și i-am întrebat dacă au emoții, la care ei au răspuns în cor cu o voce mult mai puternică decât cea folosită pentru mesajul de întâmpinare: Da, avem, foarte mari! Le-am spus că am și eu pentru eveniment, darmite ei, dar că trebuie să fie tari și să nu-și facă griji, pentru că se vor descurca grozav. S-au bucurat de încurajări. Cei ce ne ntâmpinau erau doar o parte dintre ei. Alții erau ascunși la bucătărie și trebăluiau de zor, alături de chef Cezar, în timp ce o altă categorie, cei îmbrăcați în negru, aveau să dea ochii direct cu invitații de onoare ai cinei festive. Și pentru niciunii dintre ei nu a fost mai ușor, căci chiar dacă cei de la bucătărie erau feriți de privirile noastre, din mâna lor ieșeau preparatele. Ei erau cei răspunzători de un ingredient în plus sau în minus. După primirea invitaților, am fost invitați să facem turul castelului Bran, însoțiți de un ghid.

Anul acesta, cu mici excepții, invitații au fost diferiți, astfel că erau dornici de a afla lucruri noi. Eu am avut onoarea să vizitez castelul și anul trecut, ba chiar pe întuneric, când efectele „speciale” erau mai puternice. Și după ce ne-am îmbogățit cunoștințele istorice cu alte câteva informații, am revenit la Casa de ceai, pe acorduri muzicale deosebite, susținute de o solistă și un instrumentist, undeva pe o scenă din mijlocul lacului. O atmosferă foarte frumoasă și romantică, într-un cadru festiv. Ne-am revăzut cu echipa grozavă din Țara lui Andrei, cu mentorii copiilor.

 

Și după ce ne-am adunat cu toții, am fost invitați în sala festivă, la etaj. Fiecare avea locul pregătit (tot de copii), astfel că a fost ușor să ne ocupăm locul imediat. Și după un discurs de întâmpinare susținut de Mona Nicolici (manager Sustenabilitate OMV Petrom), timp în care copiii stăteau ca pe ace, a început parada preparatelor: aperitive delicioase, foie gras, vită pregătită cum numai chef Cezar știe (spun asta din experiența de anul trecut) și un cheesecake cu zmeură delicios. Fiecare meseriaș avea în grijă o masă (sau o zonă a lui), pe care nu o scăpa din ochi. Erai mereu întrebat dacă mai dorești apă, vin, dacă ai terminat de mâncat și dacă poate lua farfuria. Erau așa frumoși, eleganți cu ținuta lor neagră și papionul verde, dar cel mai mult m-a mișcat emoția pe care o emanau prin toți porii. Și ca să să nu le dau emoții suplimentare, atunci când veneau cu un preparat sau voiau să toarne apă sau vin în pahar, îmi întorceam privirea. Voiam să-i ajut să se relaxeze, să nu aibă emoții suplimentare. Au fost foarte atenți la tot ce se întâmpla în jur, dar mai ales nu le-a lipsit zâmbetul pe buze, pentru că așa cum spunea și Mona Nicolici, copiii aceștia nu știau să zâmbească când au ajuns în tabără. Zâmbetul și atitudinea fac foarte mult, iar mentorii lor i-au învățat asta.

Elevii din Seria de Turism și Alimentație din Tabăra Meseriașilor au participat, pe lângă atelierele de gătit, la ateliere de Restaurant&Service, avându-i mentori pe reprezentanții City Grill.

Elevii din această serie, dar nu numai ei, au învățat și și-au însușit valori importante, fără de care nu pot ajunge să fie ospătari (și nu numai), așa cum își doresc atât de mult. Au învățat să fie loiali, să-și respecte oaspeții de la masă, să manifeste încredere, să facă progrese în meseria lor, să învețe mereu, dar mai ales să fie disponibili să-și folosească toată puterea de muncă. Pentru chef Cezar Munteanu fiecare experiență a fost unică. În fiecare an a luat-o de la capăt cu noi copii, cu noi caractere, cu noi obiceiuri, dar ca în fiecare an a reușit să ducă la bun sfârșit misiunea lui și să încoroneze cu succes munca depusă de-a lungul unei săptămâni, în forță. Pe lângă profesor, le-a fost prieten, poate chiar un părinte de tabără, căci copiii erau departe de casă și treceau prin cele mai crunte emoții. Dar meseriașii din Țara lui Andrei nu au uitat nici să râdă, vinovat fiind tot Cezar, care presăra printre condimentele de bază ale preparatelor și puțin umor, pentru că fără umor, nimic nu e posibil :).

Am aflat că dotările de anul acesta au fost și mai bune, grație partenerilor care li s-au alăturat celor din Tabăra Meseriașilor, iar asta i-a ajutat foarte mult pe cei din echipă. Și antrenamentul a început cu multe lecții: cum să dezosezi un pește, cum să faci un piure de păstârnac (doar câteva exemple), iar cei aleși să joace rolul de ospătari au exersat foarte mult cum să ducă mai multe farfurii, goale în prima fază sau să desfacă sticlele cu vin. Cineva mi-a șoptit că nu au spart niciuna (nici farfurie, nici sticlă), iar asta este de aplaudat!

După ce s-a încheiat cina, chef Cezar a fost aplaudat de toți copiii și de către invitați, dar surpriza cea mare a constat în faptul că momentul era unul cu încărcătură mult mai mare: în acea zi Chef Cezar Munteanu își aniversa ziua de naștere, alături de o elevă din seria pe care a condus-o. Ce moment emționant a fost acela când fiecăruia i s-a cântat „La mulți ani!” și au primit câte un tort. Ce clipe frumoase, într-un cadru de poveste, dar și cu o poveste…sau mai multe!

Personal, nu pot decât să-mi exprim mulțumirea pentru invitația primită, pentru faptul că am fost părtașă din nou la un eveniment care trece dincolo de așteptări.

Felicitări, meseriașilor! Felicitări, dragi mentori și organizatori din Țara lui Andrei pentru toate taberele pe care le organizați și de unde scoateți viitori angajați de calitate!

În loc de încheiere: Mă bucur că am ajuns din nou în cea mai frumoasă tabără: o tabără în care visele devin realitate, în care oameni mici ajung în câteva clipe mari, o tabără în care lacrimile se împletesc cu bucuria, iar inima bate accelerat!

La mulți ani, OMV Petrom pentru cei 10 ani de responsabilitate pentru România!

 

Crenguța Simion

Foto: Țara Lui Andrei

Add Comment